Emanuel observă în depărtare o siluetă avansând lent pe plajă, cu un mers neobișnuit. Persoana aceasta pășea cu precauție, parcă evitând ceva, oprindu-se adesea pentru a examina atent nisipul din jur. Uneori schimba brusc direcția: se îndrepta grăbit spre apele mării pe nisipul umed sau se abătea către deal, unde nisipul se combina cu lutul și creșteau tufe spinoase cu flori albastre palide. Când se apropie, Emanuel remarcă surprins că era un om în vârstă. Avea o haină de vară decolorată, aproape albă, pantaloni de o nuanță nedefinită, pantofi sport și o pălărie de pânză, cu marginile răsucite, care din depărtare semăna cu o beretă de marinar. La câțiva pași de Emanuel, se opri din nou, privind către un cuplu care se ridicase și urca spre deal, cu halate de baie pe umeri. Apoi, cu mare grijă, ca și cum s-ar teme să nu calce pe ceva de mare valoare, începu să examineze locul unde încă se vedeau urmele lăsate de trupuri. Se aplecă, ridică o piatră, o studie cu atenție și zâmbi trist, scuturând din cap. Analiză din nou urmele pe nisip și păru preocupat. Rămase o clipă indecis, jonglând cu piatra, aruncând-o în aer, înainte de a se întoarce brusc spre mare și a o arunca departe, peste valuri. Apoi scuipă și se îndreptă spre Emanuel.