Descarca "Acid sulfuric" in format PDF de Amélie Nothomb

Veni şi clipa în care suferinţa celorlalţi nu le mai ajunse; aveau nevoie de spectacolul ei. Nu era necesară nici un fel de calificare pentru a fi arestat. Raziile aveau loc pretutindeni: era ridicată toată lumea, fără nici o excepţie. A fi om era singurul criteriu. În dimineaţa aceea, Pannonique ieşise să se plimbe prin Jardin des Plantes1. Organizatorii sosiră la faţa locului şi cercetară parcul în amănunţime. Tânăra se trezi urcată într-un camion. Era chiar înaintea primei emisiuni: oamenii nu ştiau încă ce avea să li se întâmple. Erau indignaţi. La gară, i-au înghesuit într-un vagon pentru animale. Pannonique observă că îi filmau: erau escortaţi de mai multe camere care nu pierdeau nici o frântură din neliniştea lor. Atunci înţelese că revolta lor nu numai că nu servea la nimic, dar era şi telegenică. Rămase deci impasibilă ca un bloc de marmură pe tot parcursul călătoriei, în jurul ei copiii plângeau, adulţii bombăneau, bătrânii se sufocau. I-au debarcat într-un lagăr care semăna cu cele, nu atât de îndepărtate, din timpul regimului nazist, cu o singură excepţie notabilă, totuşi: peste tot erau instalate camere de supraveghere. Nu era nevoie de nici un fel de calificare pentru a fi organizator. Şefii puneau candidaţii să defileze şi îi reţineau pe cei care aveau „feţele cele mai semnificative”. Apoi îi puneau să răspundă la nişte chestionare privind comportamentul.