Șeful Mossadului

Adunarea Șefilor de Departamente din cadrul Mossadului (Rasha) este echivalentul Statului-Major al FAI. Pe lângă ședințele sale săptămânale de informare și de luare a deciziilor, directorul Mossadului poate convoca Rasha oricând, în circumstanțe extraordinare. Nu la mult timp după ce mi-am început mandatul, în aprilie 1989, am convocat echipa pentru a-mi lua rămas-bun de la membrii care se pensionau și pentru a le ura bun venit noilor membri. Cred că merită să reproduc astăzi unele dintre lucrurile pe care le-am spus în cursul acelei întâlniri din 1989. Cei de față reprezentau istoria Mossadului, schimbarea de generații și continuitatea sa. Am fost primul director al Mossadului care nu a făcut parte din generația care luptase în Războiul de Independență, însă în cursul ședinței am subliniat faptul că, în ciuda schimbărilor care avuseseră loc în cadrul Mossadului de la înființarea sa – în misiunile sale, domeniile de activitate, instrumentele și capacitățile sale, în prioritățile și amploarea sa –, singurul lucru care nu se schimbase niciodată și care nu trebuia să se schimbe niciodată era ceea ce am numit „spiritul uman“. 

A fost important să spun acest lucru mai ales din perspectiva schimbărilor care afectau societatea israeliană – cultura materialismului, dezintegrarea valorilor și dispariția sionismului. Am considerat potrivit să folosesc ocazia respectivă, când îmi începeam mandatul de director al Mossadului, ca să îmi subliniez „crezul“ privind păstrarea secretului în cadrul organizației noastre. Chiar și atunci, în 1989, aceasta era o mare problemă din perspectiva faptului că societatea israeliană era foarte profund înrădăcinată în era comunicării moderne, în care principiul „dreptului publicului de a ști“ devenise „datoria publicului de a ști“. Însă le-am spus celor prezenți că nu putem să acuzăm pe nimeni în afară de noi înșine și că, în scopul sanctificării și al alimentării valorii de a conduce prin propriul exemplu, noi, în calitatea noastră de comandanți și de directori ai organizației, trebuia să fim primii care să ne asumăm această răspundere. Meir Amit, care se alăturase Mossadului în 1964, a reamenajat biroul directorului făcându-l funcțional, simplu și modest. 

Când Mossadul s-a mutat la sediul său actual, s-a mutat și tot mobilierul. Biroul directorului Mossadului și scaunele din jurul său au servit unui număr de cinci șefi, vreme de 32 de ani, până la sfârșitul mandatului meu. Masa și scaunele acestea, în jurul cărora s-au luat nenumărate decizii, au devenit de-a lungul anilor un fel de simbol, cu care mulți dintre noi nu doreau să se joace. Modul în care se așeza lumea în jurul mesei era, la rându-i, și el clar stabilit. Locul directorului adjunct era în capătul îngust al biroului, în dreapta directorului. Ceilalți stăteau în fața lui. Acest aranjament al locurilor era oarecum simbolic, transmițându-le celor prezenți mesajul că directorul Mossadului era singurul care lua decizii. Rolul adjunctului de lângă el era numai acela de a consilia și de a face recomandări. M-am străduit să descriu în detaliu interiorul biroului ca să subliniez faptul că, în cursul multelor ore în care am stat în capătul mesei, vreme de peste doi ani și jumătate, mai întâi ca vicedirector și apoi ca director adjunct, am avut mult timp de gândire la dispoziție. După fiecare discuție cu directorul Mossadului, mi-am notat impresiile într-un carnețel. 

M-am gândit că ceea ce scriam în carnetul respectiv va face parte din planul meu de lucru dacă aveam să fiu numit într-o bună zi în funcția de director. Și într-adevăr, când am preluat funcția, aveam deja un plan pentru următorii cinci ani, intitulat „Efectuarea de schimbări cu păstrarea totodată a continuității“. În primele zile de la numirea mea în funcție, i l-am prezentat prim-ministrului, Subcomisiei de informații și servicii secrete a Comisiei de afaceri străine și apărare din cadrul Knessetului și Adunării Rasha. Din motive evidente, nu pot divulga aici planul respectiv, cu excepția unor mici părți care cred că nu mai reprezintă astăzi o încălcare a confidențialității.