Cu ani în urmă, pe vremea liceului, am trăit o situație destul de neobișnuită. Eram profund îndrăgostit de o colegă, deși pentru ea eram practic invizibil, comunicând doar prin mesaje, unde eu eram cel care îi recomanda filme. Ea îmi răspundea doar în momentele când se simțea singură sau supărată. Într-o zi, am fost ambii invitați la o petrecere organizată de un prieten comun, într-o cabană. Era momentul meu să strălucesc, îmi planificasem fiecare mișcare, de la salut până la dans și posibilele momente mai intime. Petrecerea decurgea conform planului, dansam, beam și ne simțeam bine împreună, părând că seara ar putea evolua spre ceva mai serios. Totuși, destinul avea alte planuri. Am simțit nevoia să merg la toaletă, iar acolo m-a întâmpinat un miros insuportabil, de parcă toaleta n-ar fi fost curățată de luni de zile. Când mă pregăteam să ies, cineva a bătut la ușă, punându-mă într-o situație jenantă: dacă aș fi ieșit în acel moment, ar fi părut că eu eram responsabil pentru mizeria dinăuntru. Mă aflam într-o dilemă, privind neputincios la resturile din toaletă care păreau să se amuze pe seama mea.