În ultimul roman pe care l-am scris, Mr Gwyn, se face aluzie, la un moment dat, la o cărţulie scrisă de un anglo-indian, Akash Narayan, intitulată De trei ori în zori. E vorba, fireşte, despre o carte imaginară, dar, prin întâmplările imaginare povestite acolo, cartea capătă un rol deloc secundar. Fapt este că, în timp ce scriam paginile alea, mi-a venit cheful să scriu şi cărţulia asta, în parte ca să ofer un sequel destins şi îndepărtat la Mr Gwyn, în parte pentru pura plăcere de a urmări o anumită idee pe care o aveam în cap. Aşa se face că, imediat ce am terminat Mr Gwyn, m-am apucat să scriu De trei ori în zori, şi am făcut-o cu mare plăcere. Acum, De trei ori în zori se află în librării, şi poate că nu e inutil să spun că o poate citi oricine, chiar şi cei care n-au deschis niciodată Mr Gwyn, fiindcă e o poveste de sine stătătoare şi rotundă. Ceea ce nu anulează totuşi faptul că, în prima sa parte, ea respectă promisiunea făcută în Mr Gwyn, anume că va fi o altă perspectivă asupra ciudatelor întâmplări de care au avut parte Jasper Gwyn şi neobişnuitul său talent.