Castelul de nisip

„CINCI SUTE DE GUINEE! EXclamă soţia lui Mor. E de necrezut!” „Ăsta-i preţul curent”, explică Mor. „Ai vorbi mai clar, spuse Nan, dacă ţi-ai scoate din gură ţigara aia umezită.” „Am spus că e preţul curent!” făcu Mor. Îşi aruncă ţigara. „Bledyard l-ar fi făcut fără să ceară un ban”, spuse Nan. „Bledyard e un scrântit, exclamă Mor, şi consideră că păcătuieşti pictând portrete.” „După mine una, scrântiţii sunteţi voi şi Consiliul de administraţie al şcolii, replică Nan. Probabil că nu mai ştiţi ce să faceţi cu banii. Aţi început prin a înconjura şcoala cu reflectoare şi acum asta. Auzi, reflectoare! Parcă nu ne ajunge cât o vedem în timpul zilei!” „O aşteptăm pe Felicity cu masa?” întrebă Mor. „Ba deloc, răspunse Nan. E întotdeauna bosumflată când vine acasă. Şi, oricum, tot n-ar mânca.” Felicity era fiica lor. O aşteptau să se întoarcă de la internat, unde din pricina unei epidemii de pojar se suspendaseră cursurile. Se aşezară la cele două capete ale mesei. Sufrageria era o încăpere micuţă. Mobila, bine lustruită, ocupa mult spaţiu. Ferestrele erau deschise larg în după-amiaza fierbinte şi uscată. Dădeau spre grădina mică din faţă ce se termina cu un gard de mălin auriu, ale cărui rămurele se încovoiau fără vlagă în arşiţa neiertătoare. Dincolo de grădină se întindea drumul, de-a lungul căruia vile cochete lipite spate în spate se repetau ca imaginile într-o oglindă.

Ansamblul de locuinţe era de dată recentă şi casele erau solid construite, având o linie modernă. Pe deasupra acoperişurilor din ţiglă roşie şi dincolo de frunzişul veştejit al copacilor, se înălţa în aburul molcom al miezului de vară turnul neogotic al şcolii St. Bride, unde Mor era profesor. Aveau numai mâncăruri reci la prânz. „Apă?” întrebă Nan. Turnă dintr-o carafă de porţelan alb cu desen albastru. Mor îşi înclină scaunul ca să-şi aleagă sticla cu sosul preferat din şirul de pe servantă. Unul din avantajele sufrageriei era că aveai totul la îndemână. „Vine Donald diseară s-o vadă pe Felicity?” întrebă Nan. Donald era fiul lor şi era elev în ultima clasă de liceu la St. Bride. „Are pregătire pentru admitere”, răspunse Mor. „Pregătire! repetă Nan, imitându-l. Ai fi putut să-l scuteşti de pregătire! În viaţa mea n-am văzut doi oameni care să se teamă atât de mult de gura lumii. Nu vrei niciodată să faci ceea ce ar atrage atenţia asupra ta. Doar n-ai făcut legământ de supunere faţă de St. Bride.” „Ştii prea bine că Don detestă privilegiile”, răspunse Mor tăios. Acesta era unul din punctele din care porneau discuţiile lor. Îşi împlântă furculiţa în bucata de carne fără entuziasm. „Păcat că întârzie Felicity.”