Numai ca aceasta se va deschide cu un text pana acum nepub/icat. , in vremea aceea traia un istoric a/ gandirii antice care, plecand intr-o lunga cdldtorie, $i-a strecurat in bagaj o carte care tocmai apdruse. ntlul ei, intr-adevdr, nu inceta sa-l intrige: Au crezut grecii in miturile lor?• Autorul, savant de inaltd c/asd, nu-i era deloc necunoscut: citise destule texte scrise de acesta $i /e cita in propriile sale studii. Astfel incat era curios sa ajle ce rdspuns daduse doctul maestru acelei blestemate intrebari. Caci de mulfi ani il preocupa $i pe el. Depa$ind conceptele, imposibil de rezo/vat de ciitre orice dialecticd, ea rezistase alchimiei fi/ozofilor, care de obicei reU$ea sa transforme misterele in probleme. intrezdrea el, ce-i drept, un rtispuns, dar ceva il oprea sa-l accepte ca atare $i sa-/ fructifice. Si aceasta pentru ca nu izbutea sd-i inzestreze simplitatea cu un minimum de comp/icare conceptuald, cqa cum ii sta bine filozofiei. nt/ul ace/a il interpe/a, cum se spunea pe vremea aceea. il cuprindea nerabdarea, cu atat mai mult cu cat aprecia modalitatea de abordare a acelui istoric deloc asemanator a/tora. Era ca $i cum i s-ar fi spus: ia $i cile$1e. Macar ca era destul de familiarizat cu Sfontul Augustin, a ezitat cumva sa impinga imitafia prea departe.