Păsări migratoare

Vine o zi in care, oricat de prost ai fi, incepi sa-ti dai seama de niste lucruri. Mie ) ) mi s-a intamplat pe la jumatatea adolescentei, poate ceva mai tarziu, pentru ca m-am dezvoltat mai greu ~i, dupa spusele Amaliei, incomplet. Curiozitatii initiale i-a urmat deceptia, ) ) ' dupa care n-am mai fa.cut altceva decat sa. ma tarasc prin viata. Am avut perioade in care m-am identificat cu limac~ii. Nu spun asta gandindu-ma la uratenie si viscozitate, sau ' ) pentru ca am azi o zi proasta, ci la felul in care ace~tia se deplaseaza ~i la existenta lor dominata de lentoare si monotonie. ' N-o sa o mai due mult. Un an. De ce un an? Habar n-am. Dar asta-i capatul rabdarii mele. Amalia, cand ma ura eel mai mult, obisnuia sa-mi reproseze ca niciodata nu m- , ' am maturizat. Femeile manate de ranchiuna scuipa de obicei acuze de genul asta. ~i mama il ura pe tata, ~i inteleg de ce. Dar ~i el se ura pe sine, de asta era predispus la violenta. Ce mai exemplu ne-au dat mie si ' ' fratelui meu! Ne dau o educatie vai si-amar, ' ' ne fac mintea vraiste si apoi se asteapta sa ' ' ' fim buni, recunoscatori, tandri si sa mai si V ' ' prosperam. Nu-mi place viata. 0 fi ea frumoasa, cum sustin unii cantareti si poeti, dar mie nu-mi ' ' ' ' place. Sa nu-mi veniti cu cerul la apus, cu muzica sau cu dungile tigrului. La naiba cu tot decorul asta. Viata mi se pare o inventie perversa, prost gandita ~i rau pusa in practica. Mi-ar placea sa existe Dumnezeu ca sa-i cer socoteala. Ca sa-i spun in fata ce e: un carpaci. Probabil ca Dumnezeu e un flacau tomnatic care contempla de pe inaltimile cosmice cum speciile se imperecheaza, lupta ~i se devoreaza unele pe altele. Singura scuza a lui Dumnezeu e ca nu exista. Si nici asa nu-1 iert. ' ' 

A Cand eram copil, imi placea viata. Imi ,A. placea mult, de~i nu-mi dadeam seama. In fiecare noapte, imediat ce ma bagam in pat, mama ma saruta pe pleoape inainte de a stinge veioza. Ce-mi placea eel mai mult la mama era mirosul ei. Tata mirosea urat. Nu urat in sensul de duhoare, ci ca emana, chiar ~i atunci cand se dadea cu parfum, un miros ,A. care-mi provoca o repulsie viscerala. Intr-o zi (pe cand aveam vreo ~apte, opt ani), in timp ce mama zacea in pat prada uneia dintre migrenele sale, eram in bucatarie ~i tata, infuriat pentru ca refuzam sa ma ating de bucata de ficat si mi se intorcea stomacul ' numai cand ma uitam la ea, ~i-a seas penisul sau enorm ~i mi-a zis: ,,Ca sa ajungi sa-1 ai asa, trebuie sa mananci tot ficatul ala si chiar ' ' mai mult de-atat". Nu stiu daca i-a fa.cut ' vreodata asa ceva si fratelui meu. Pe fratele ' ' meu il rasfatau mai mult decat pe mine. Parintii mei il credeau fragil. El zice ca era invers si crede ca eu eram favoritul. ' Cand eram tanar, viata a inceput sa-mi placa mai putin, dar inca imi placea. Acum nu-mi mai place deloc ~i nu vreau sa las pe seama Naturii decizia asupra orei in care ii . " . . . . . vo1 1napo1a atom11 pe care m1 1-a imprumutat. Am stabilit sa ma sinucid peste un an. Am stabilit pana ~i data: 31 iulie, miercuri, noaptea. Asta-i perioada pe care mi-o ofer ca sa-mi rezolv problemele ~i ca sami dau seama de ce nu vreau sa mai traiesc. Sper ca hotararea mea sa fie de neclintit. Deocamdata este. Au fast vremuri in care am vrut sa ma pun in slujba unui ideal, dar n-am reu~it. Asa cum n-am reusit nici sa cunosc iubirea ' ' adevarata. M-am prefacut bine, uneori din mila, alteori pentru ni~te vorbe dragute, un pie de companie sau un orgasm, a~a cum cred ca facea si face toata lumea. Poate ca la ' faza cu ficatul, tata a incercat sa-mi arate ca ma iube~te. Problema e ca sunt lucruri pe care nu le intelegi pentru ca nici nu-ti dai seama de ele, chiar daca le ai in fata si, in ' ' plus, la mine dragoste cu forta nu tine. Sunt un amarat de barbat, cum repeta Amalia? Dar cine nu-i asa? Faza e ca nu ma accept asa , ' cum sunt. N-o sa-mi para rau sa plec din A lumea asta. Inca am o fata frumoasa, in ' ciuda celor cincizeci ~i patru de ani pe care-i am, si cateva virtuti de pe urma carora n-am ' ' ~tiut sa profit. Sunt sanatos tun, ca~tig suficient, nu-mi bat capul cu multe. Poate ca mi-a lipsit un razboi, ca tatalui meu. Tata i~i potolea dorinia neimplinita de a merge la lupta revarsandu-~i furia asupra noastra, asupra a tot ce-i perturba ritmul vieiii ~i asupra lui insu~i. Alt amarat de barbat.