Operațiunea Pește

Rareori păruse Anglia atît de proaspătă, înverzită şi plăcută ca în acea zi de marţi 18 iulie1940; valul de căldură sufocantă din luna trecută cedase locul unui cer acoperit şi unor repetate averse de ploaie, iar termometru! scăzuse laaproximativ 18°. Schimbare binevenită, căci ea nu numai că însemna o pauză faţă de temperatura aproape insuportabila din luna precedentă,dar dadea englezilor ocazia să se pasioneze pentru unul din subiectele favorite de conversaţie starea vremii. Ploaia atit de mult aşteptată binecuvîntase cîmpurile cu o splendidă şi luxuriantăculoare de smarald, Londra nu mai era un cuptor,iar oamenii îşi pierduseră apatia, regăsindu-şi din nou elanul. Dar, în fond, nu prea aveau de ce să se bucure.

 Într-adevăr, şara era pe punctul de a traversa cea mai neagră perioada din lunga sa istorie atîtde agitată. De cealaltă parte a Mînecii se adunao mare armada" de ambarcaţiuni şi şalande,destinată să transporte pe strîmta fişie de mare o armată germană în aparenţă invincibilă, cu scopul de a invada şi a cuceri Anglia. Oricît deprost echipată era Anglia pentru a înfrunta pericolul, în aer domnea un fel de euforic, asemănătoare cu atitudinea de sfidare şi curajul exаcerbat pe care-l întilneşti adeseori la cei ce se află încolţiţi undeva, atunci cînd orice speranţă pare pierdută. Naţiunea acţiona ca un conđamnat care-şi fumează ultima ţigară în faţa plutonului de execuţie. Prinır-un miracol, floarea armatei britanicefusese evacuată de la Dunkerque, după ce abandonase însă pe plajă cea mai mare parte dinechipament.

 Franta capitulase fără glorie, iarMarea Britanie rămînea singură. Totuşi engleziipăreau optimişti în ceea ce priveşte viitorul, ca şi cum gîndul că finalul războiului nu mai depindea decît de ei i-ar fi reconfortat. Această stare de spirit se exprimă prin vînzarea record a cărțilorpoştale ce contineau următoarea încurajare :„Nusintem interesați de posibilităţile înfrîngerii. Elenu există". Această frază, preluată dintr-o celebră declaraţie a reginei Victoria, era etalatădeasupra tejghelelor din debitele de tutun şi dinbăcănii şi ocupa locul de cinste în dosul barurilor din numeroase cafenele. Citatul complet era încadrat şi atîrna pe perete în biroul lui Winston Churchill, în sala Consiliului de Miniştri aflatăîn subteran, la adapost de bombardamente, însubsolul Whitehall-ului.