China comunistã s-a afirmat pe scena mondialã ca o superputere capitalistã cu o vitezã uimitoare. În prezent, în condiþiile unei concurenþe acerbe, aceastã þarã reuºeºte sã exporte cantitãþi imense de bunuri la „preþuri chinezeºti”, bunuri de care noi, consumatorii, beneficiem din plin. Dacã acesta ar fi sfârºitul poveºtii, atunci n-ar fi, de fapt, nicio poveste – doar o micã odã, ce ar preamãri virtuþile competiþiei într-o lume „tot mai platã”. Din pãcate, aceastã poveste nu se încheie cu un corn al abundenþei plin cu produse proaspete chinezeºti. Dimpotrivã, povestea spusã în „China – Rãzboaiele care vor veni” începe exact din acest punct. Este o evocare complexã despre modul în care industrializarea extrem de rapidã ºi adesea haoticã a celei mai populate þãri de pe planetã a pus China într-o competiþie cu restul lumii. Cel puþin un aspect al acestei poveºti complicate este deja clarificat. Cucerirea, de cãtre China, a atâtor pieþe de export din întreaga lume, a vaporizat, pur ºi simplu, milioane de locuri de muncã din fabrici ºi a coborât veniturile oamenilor, din inima Americii ºi maquiladors-urile Mexicului, în cartierele mizere ale Bangladeshului, pe þãrmurile Indoneziei ºi în fabricile de textile, cândva prospere, ale Africii. Dar faptul cã „slujbele bune au devenit proaste”, indiferent de aspectul tragic ºi exploziv din punct de vedere politic, este doar o micã piesã în jocul de puzzle reprezentat de „rãzboaiele viitoare ale Chinei”.