Kiribati

Un om inteligent, care se ocupă cu obiceiurile noastre în privinţa lecturii — cred că era profesorul Alphons Silbermann — mi-a comunicat că o „generaţie de cititori” se formează în patru апі. Dacă stăm să socotim, pare să fie adevărat. Influentele cărți cu poze formează, între al doilea și al şaselea an al vieții, prima generaţie de cititori. Apoi urmează manualele şi cărțile cu basme, ` până când, pe la zece ani, vin — e adevărat, doar în ziua de azi! — cărțile comice, iar pentru fetele şi băieții precoce romane pentru: tineri, povestiri cu aventuri şi călătorii, ilustrări din viața animalelor. De pe la 14 ani deja, adolescenții se familiarizează cu romane de toate felurile şi cu primele cărți interesante de cercetări. Cu vârsta de 18 ani se anunță prima tendință marcantă către teme mai speciale, care însoțesc poate întreaga viață sau — prin profesie, viața privată, hobby-uri şi evenimente deosebite — înnoiesc ritmul generaţiei de cititori. Soarta oricărei ipoteze — chiar şi a celei mai ştiinţifice! — este aceea că trebuie dezvoltată în mod continuu. Şi, o mărturisesc, aici mă găsesc de fiecare dată într-o dilemă: pentru cititorii mei vechi pozițiile de plecare sunt clare. 

Ce „instrument” trebuie însă să le procur noilor mei cititori pentru a sta cu picioarele pe o temelie solidă între cer şi pământ? Nu vreau să-i plictisesc pe vechii mei cititori, dar nici nu vreau să-i trimit pe cei noi într-un labirint fără să le ofer nici o busolă. Îmi rămâne să notez, telegrafic, ceea ce susțin de 14 ani: • În timpuri preistorice pământul a primit vizita unor fiinţe necunoscute din univers. În literatura aferentă sunt numiţi „extrapământeni” sau „extratereştri”. * Extratereştrii au creat inteligența omenească prin transformarea materialului ereditar al locuitorilor încă primitivi ai Pământului. Oamenii de ştiinţă au desemnat această transformare produsă în mod artificial a masei genetice prin termenul „mutaţie”. După părerea mea, nașterea inteligenței omenești nu este un accident, o şansă într-o loterie, obținută printr-un joc al întâmplării dintr-un miliard de posibilități, ci o intervenţie plănuită de ființe necunoscute din univers. + Vechile religii au luat naştere de asemenea prin vizitele pe Pământ ale acelor străini și astfel s-a ajuns Ја crearea de mituri şi legende, care transmit, încifrată în miezul lor, realitatea evenimentelor de demult. Dacă aceste ipoteze, circumscrise pe scurt, nu ar fi fost o- „explozie” de proporții, nu ar fi putut să dea naştere la o discuţie ` саге a cuprins întreaga planetă. De fapt, nu fac altceva decât să tai perseverent stâlpii de susținere ai construcţiilor tradiționale ale gândirii.