Fata cu palton albastru

Cu mult înainte de moartea lui Bas, am avut o aşa-zisă ceartă pe tema cine era de vină că el se îndrăgostise de mine? E vina ta, mi-a zis el. Pentru că eşti drăgălaşă. I-am spus că se înşală. Că era un semn de indolenţă dacă mă învinovăţea pe mine că s-a îndrăgostit. Ba chiar de iresponsabilitate. Conversaţia asta mi-o amintesc de-a fir a păr. Eram în camera de zi a părinţilor lui şi ascultam postul de radio la noul aparat al familiei, iar eu îl chestionam în legătură cu un examen de geometrie pe care niciunul dintre noi nu-l considera important. Solista americană Judy Garland interpreta melodia You Made Me Love You. De la asta a pornit conversaţia. Bas a zis că eu îl făcusem să mă iubească. Eu lam luat peste picior, fiindcă nu voiam să ştie cum îmi bubuia inima auzindu-l că foloseşte cuvintele „tu” şi „iubesc” în aceeaşi propoziţie. Apoi mi-a spus că tot din vina mea voia să mă sărute. Eu i-am replicat că dacă îl lăsam s-o facă, era vina lui. Apoi fratele lui mai mare a intrat în cameră şi a zis că amândoi eram vinovaţi de faptul că, auzindu-ne, îi venea să vomite. Abia mai târziu în seara aceea, întorcându-mă pe jos acasă – pe vremea când puteam merge pe jos acasă fără sămi fac griji că mă va opri o patrulă, că voi încălca interdicţia de circulaţie sau că voi fi arestată mi-am dat seama că nu iam răspuns la declaraţie. Îmi dăduse pentru prima oară de înţeles că mă iubeşte, iar eu uitasem să-i zic că şi eu. Ar fi trebuit s-o fac. De-aş fi ştiut ce avea să urmeze şi ceaveam să aflu despre iubire şi război, aş fi avut grijă să i-o spun imediat. Asta da, era vina mea.