Descarca "Biblia Hazlie" in format PDF de Leo Taxil

Din timpuri imemoriale, Dumnezeu a fost întotdeauna prezent, singur în vastitatea nimicului, fără niciun companion sau chiar conceptul de lumină. În acele momente timpurii, Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Elohim", un termen din ebraica veche care se traduce prin "zei", o denumire interesantă având în vedere singurătatea Sa. În această eternitate monotonă, "Elohim" s-a găsit confruntat cu plictiseala absolută, înconjurați de un haos pe care Biblia îl descrie ca "tohu vabohu", sugerând un dezordine totală.

Într-o zi, Dumnezeu, sau cum îi spuneau alte texte "Iahve", "Savaot", "Adonai", a decis că, în calitate de ființă supremă și atotputernică, nu ar trebui să cedeze melancoliei, ci mai degrabă să se angajeze într-un act de creație. Deși ar fi avut puterea de a crea totul instantaneu, a ales un proces mai metodic, începând cu cerul și Pământul. Materia a luat formă la simpla Sa exprimare a voinței, deși inițial a fost o masă neformată și umedă, un fel de haos primordial.

Dumnezeu a realizat rapid că pentru a ordona acest nou univers avea nevoie de lumină, ceea ce sugerează că, până atunci, se mișcase într-un întuneric complet. Odată ce a creat lumina, a făcut primul act de separare între zi și noapte, marcând sfârșitul primei zile.

În a doua zi, Dumnezeu a recreat cerul, separând apele de sub "tăria" (firmamentul) de cele de deasupra acestuia, o viziune bazată pe credințele primitive ale omenirii despre structura universului.

A treia zi a fost dedicată transformării apelor în mări și lacuri, permițând uscatului să iasă la suprafață, o mișcare care a deschis calea pentru formarea râurilor, văilor și mărilor, și, bineînțeles, Dumnezeu a fost mulțumit de rezultate.

Această narativă reflectă nu doar actul de creație descris în Biblie, dar și perspectivele antice asupra cosmologiei, punând bazele pentru ulterioarele acte de creație și pentru complexitatea vieții pe Pământ, toate sub privirea atentă și mulțumită a Creatorului.