"Părinți și copii" de Ivan Sergheevici Turgheniev este un roman clasic al literaturii ruse care explorează conflictul dintre generații, temă centrală în societatea secolului al XIX-lea. Publicat în 1862, romanul aduce în prim-plan tensiunile dintre valorile tradiționale ale părinților și noile idei radicale ale tinerilor.
Acțiunea romanului se concentrează în jurul lui Evgheni Bazarov, un tânăr nihilist, și al prietenului său, Arkadi Kirsanov. Bazarov respinge toate normele și valorile stabilite, fiind un exponent al noii generații care respinge autoritatea și convențiile sociale. În contrast, părinții și cei din generația mai veche, reprezentați de Nikolai și Pavel Kirsanov, sunt atașați de tradiții și modurile de viață pe care le consideră esențiale.
Prin aceste personaje, Turgheniev creează o confruntare între idei: progresismul și negarea valorilor vechi, față în față cu respectul pentru tradiție și stabilitate. Romanul explorează teme precum iubirea, moartea, identitatea și sensul existenței, în timp ce reflectează asupra diferențelor ideologice și emoționale dintre generații.
Stilul lui Turgheniev este simplu, dar profund, cu descrieri minuțioase ale personajelor și ale peisajelor rusești. "Părinți și copii" rămâne o lucrare relevantă prin felul în care analizează impactul schimbărilor sociale asupra relațiilor umane și dezvăluie complexitatea confruntării dintre vechi și nou, dintre tradiție și modernitate.