Dragoste și prietenie

Ca fiică a celei mai apropiate prietene ale mele, cred că eşti pe deplin îndreptăţită să cunoşti nefericita-mi poveste, pe care mama ta m-a rugat în nenumărate rânduri să ţi-o împărtăşesc. Tatăl meu era irlandez din naştere şi galez prin adopţie ; mama mea era fiica nelegitimă a unui nobil scoţian şi a unei cântăreţe de operă din Italia – eu m-am născut în Spania şi am fost educată într-o mânăstire din Franţa. Când am împlinit optsprezece ani, părinţii m-au chemat înapoi la căminul părintesc din Ţara Galilor. Conacul nostru era aşezat într-una dintre cele mai romantice părţi din Valea Uske. Deşi farmecele mele s-au redus considerabil, afectate de nenorocirile prin care am trecut, cândva am fost şi eu frumoasă. Dar, oricât de minunată aș fi fost, eleganţa era cea mai mică dintre calităţi. În faţa împlinirii oricărei îndatoriri care ar fi dus la desăvârşirea feminităţii mele eram neîntrecută. La mânăstire evoluţia mea depăşea învăţătura, cunoştinţele mele erau extraordinare pentru vârsta mea şi, curând, mi-am întrecut profesorii. În mintea mea, fiecare virtute care mi-ar fi putut sluji ca podoabă avea întâietate ; era o îmbinare între toate calităţile şi cele mai nobile sentimente. O sensibilitate cutremurător de vie pentru fiecare nefericire a prietenelor….