În vehicul se aflau doi bărbați profund afectați de tristețe, deranjați de lumina amurgului ce străbătea parbrizul acoperit de praf. Într-o seară de vară, de Sfântul Ioan, ei conduceau pe un drum finlandez acoperit de nisip, ignorând peisajul ce se desfășura liniștit în jur. Ambii erau jurnaliști, unul scriitor și celălalt fotograf, amărâți și deziluzionați de viață. Trecuseră de vârsta de treizeci și ceva de ani, visurile lor tinerești dispărute demult. Viețile lor personale erau complicate, pline de infidelități și probleme personale, inclusiv probleme de sănătate precum ulcerul. Tocmai avuseseră o dispută despre direcția călătoriei lor, fiecare dorind ceva diferit, ceea ce a dus la un tăcere tensionată între ei.
În timp ce noaptea își intra în drepturi, niciunul nu mai avea chef să aprecieze frumusețea naturală a locului, continuându-și drumul în tăcere și frustrare. Pe o colinuță, un iepuraș se bucura de căldura soarelui, oprindu-se în mijlocul drumului. Fotograful, la volan, nu a reacționat la timp pentru a evita micul animal, care a fost lovit și a dispărut în pădure după un zgomot surd. Ziaristul a remarcat incidentul cu tristețe, în timp ce fotograful a fost mai preocupat de potențiala pagubă adusă mașinii decât de soarta iepurașului.
Ziaristul a explorat pădurea în căutarea animalului rănit, găsindu-l cu o labă frântă și îngrijindu-l cu blândețe, în timp ce fotograful, nerăbdător, îl îndemna să se întoarcă la mașină. În cele din urmă, fotograful a plecat singur, lăsând ziaristul în pădure cu iepurașul rănit. Acest moment a devenit un punct de cotitură pentru ziarist, care a ales să rămână lângă animalul rănit, reflectând la propriile alegeri și la ce contează cu adevărat în viață.
