"Idiotul" este un roman profund și complex scris de Fiodor Dostoievski, publicat inițial în serial între 1868 și 1869. Romanul este considerat una dintre capodoperele literaturii ruse și explorează teme precum inocența, binele și răul, precum și tensiunile dintre societatea rusă veche și cea nouă, modernă.
Povestea se concentrează pe personajul principal, Prințul Lev Nikolaevici Mîșkin, un tânăr de o nobilitate rară și puritate, care se întoarce în Rusia după o lungă perioadă de tratament pentru epilepsie în Elveția. Mîșkin este descris ca fiind "idiot" în sensul de naiv și lipsit de răutate, aproape hristos în bunătatea și empatia sa față de ceilalți. Prințul devine rapid implicat în viețile complexe și adesea corupte ale celor din înalta societate rusă, inclusiv într-un triunghi amoros complicat cu frumoasa și tulburătoarea Nastasia Filipovna și cu inocenta și vibrantă Aglaia Ivanovna.
Pe măsură ce Mîșkin încearcă să navigheze prin aceste relații complicate și să ofere ajutor și consolare celor din jurul său, puritatea și sinceritatea sa sunt adesea interpretate greșit, ducând la neînțelegeri și tragedie. Romanul explorează ideea că într-o lume coruptă și superficială, o persoană cu adevărat bună și inocentă nu poate exista fără să fie exploatată sau distrusă.
Dostoievski examinează, de asemenea, teme precum dilema morală, căutarea sensului vieții, și întrebări profunde despre existența lui Dumnezeu și natura umanității. Prințul Mîșkin este adesea văzut ca un Christos modern, ale cărui intenții pure sunt în contrast puternic cu lumea decăzută și adesea cinică în care trăiește.
"Idiotul" este nu doar o analiză a societății ruse din secolul al XIX-lea, ci și un studiu profund al condiției umane, care explorează complexitatea psihologică a personajelor sale cu o profundă empatie și înțelegere. Stilul narativ al lui Dostoievski, cu dialogurile sale intense și analiza psihologică detaliată, face din "Idiotul" o lucrare provocatoare și captivantă, care rămâne relevantă și astăzi.