Când nava lor spațială a fost înghițită de ceața densă a planetei Eristan II, Trevor Jamieson a scos imediat pistolul. Deși era zdruncinat și epuizat de furtuna violentă provocată de puternica navă spațială, care l-a aruncat în toate direcțiile, Jamieson rămânea vigilent, agățat într-un labirint de cabluri pe o platformă antigravitațională deasupra lui. Privirea îi era fixată pe ezwal, o creatură care îl studia atent din spatele unei trepte oscilante. Cei trei ochi cenușii ai creaturii, reci ca metalul, îl fixau intens; capul său mare, de culoare albastră, părea să aștepte, gata să se retragă rapid dacă Jamieson ar fi încercat să tragă. Jamieson, cu o voce răspicată, observă ironia situației lor: amândoi erau departe de planeta lor natală, aruncați pe un tărâm necunoscut și primitiv, o situație pe care ezwalul, cu toată capacitatea sa de a citi gândurile, încă nu o putea înțelege pe deplin. El subliniază că, în ciuda masei sale impresionante, nici ezwalul nu ar supraviețui singur pe acea planetă.
În acel moment, o labă imensă, echipată cu gheare lungi, se apropie de navă și smucește unul dintre cablurile subțiri care îl țineau pe Jamieson. Cablul se rupe cu un zgomot ascuțit, aruncându-l pe Jamieson în aer, pentru ca apoi să cadă înapoi, legănându-se agățat de celelalte cabluri. Cu arma pregătită, Jamieson își întinde gâtul, încercând să protejeze celelalte două cabluri de un posibil nou atac. Ezwalul, însă, rămâne pasiv; îl privește pe Jamieson cu o calmă rece, lăsându-l să intuiască gândurile sale. Ezwalul reflecta la faptul că, dintre toți cei peste o sută de membri ai echipajului, doar Jamieson a supraviețuit. Asta însemna că doar el știa că ezwalii de pe planeta Carson sunt ființe inteligente, nu animale iraționale. Ezwalul recunoaște că, dacă oamenii ar înțelege că au de-a face cu un adversar inteligent, ar declanșa un război total împotriva lor, ceea ce ar împiedica ezwalii să-și atingă scopul de a elimina orice invadator de pe planeta lor.
Jamieson îl contrazice, amintind de existența altei nave spațiale cu doi ezwalii la bord, care se îndreaptă probabil spre Pământ. Ezwalul răspunde cu dispreț, subliniind scepticismul comandantului navei și faptul că doar Jamieson ar putea convinge guvernul Pământului de adevărata natură a ezwalilor, deoarece ceilalți captivi ezwalii nu și-ar trăda niciodată specia. Jamieson sugerează cinic că ezwalul și-a salvat doar propria viață prin acțiunea sa, fără a avea capacitatea de a pilota o navă de salvare, punându-și astfel propria existență în pericol.
Discuția este întreruptă brusc când o pasăre uriașă se aruncă în picaj spre navă, cu ghearele pregătite pentru atac. Jamieson, cu respirația tăiată, reușește să tragă cu arma, lovind aripa creaturii
