Alys si fiara

AŞA ÎNCEPE POVESTEA

 La început au fost două surori. Se născuseră la câteva minute una după cealaltă, dar fiecare cu un smoc catifelat de păr negru pe creştetul căpşorului ei perfect. Mama fusese chinuită de durerile facerii timp de două zile întregi şi era o minune că supravieţuise. Moaşa se temuse în fiecare ceas că avea să o piardă pe mamă şi pe copii cu tot cu ea. Dar fetele se născuseră ţipând tare, iar mama plânsese de uşurare. Moaşa a pus fiecare fată în braţele obosite ale mamei. Când una din fete s-a rostogolit din strânsoarea mamei ei, moaşa a prins-o cu o secundă înainte de a cădea pe podea. Atunci moaşa a crezut că a avut noroc. După câteva luni a ajuns să-şi dorească să o fi lăsat să cadă pe drăcia aia mică. Dar asta avea să se întâmple mai târziu. Între timp erau alte motive de îngrijorare din cauza nou-venitelor. Doi bebeluşi sănătoşi ar părea o binecuvântare, dar în acel sat cu cămări pe jumătate goale şi câmpuri uscate, naşterea celor două fete a fost mai mult un motiv de condoleanţe decât de sărbătoare. Sătenii au dat din capete şi au sperat că un asemenea ghinion nu era contagios. 

Tatăl a fost compătimit. Sigur sperase să aibă un fiu – încă o pereche de mâini puternice care să sădească şi să secere. Un fermier avea nevoie de un băiat priceput care să repare gardurile şi să păzească oile şi caprele ca să nu fie mâncate de lupi. Mama a fost privită mai rău şi nu a fost considerată vrednică de milă. Ar fi fost mai bine să nu aibă copii deloc decât să dea naştere la două fete. Unii au spus că mama făcuse asta din răutate. Doar o femeie cu adevărat obraznică ar fi putut să facă aşa ceva. Mama fusese întotdeauna tăcută, discretă şi se ocupase de grădina ei de zarzavaturi. Ferma unde locuia cu bărbatul ei era cea mai îndepărtată de centrul orăşelului. Nimeni nu trecea pe la uşa lor în drum spre alte locuri. Nimeni nu intra în casa lor ca să stea de vorbă cu ei. Dacă cineva i-ar fi vizitat, ar fi trebuit să aibă un scop. Dar nimeni nu făcea asta. De la început mama a observat ceva interesant la fetele ei. Dar nu a spus nimic despre asta, nici măcar bărbatului ei. Fetele erau identice – aveau părul la fel de negru şi ochii la fel de rotunzi şi cenuşii. Aveau şi acelaşi semn din naştere, o pată care semăna vag cu o stea pe partea din spate a gambei. Dar existau şi diferenţe între gemene. Fata care se născuse cu două minute mai devreme întotdeauna îşi întindea mâna stângă după lucruri, iar cea care se născuse cu două minute mai târziu îşi întindea mâna dreaptă. Cea mare avea semnul din naştere pe gamba stângă, cea mică pe cea dreaptă. Părul lor negru se ondula la fel, dar în direcţii opuse. Fetele erau ca nişte imagini în oglindă – păreau identice, dar, de fapt, nu erau