Un nasture sau absolutul

Decorul — ca să fim lucizi — e o simplă presupunere şi propunere pe hârtie a autorului. Dar, după cum se ştie, scenograful şi regizorul pot desfigura această propunere, până la a o face mult mai reuşită şi deci mai frumoasă. Esenţialul este ca, în actele I şi IV, între camera inginerului Alexandru Stamatiu şi merceria din fata casei sale să se dea sugestia unei intime legături, aşa cum în viaţa fiecăruia odaia sa e, prin fire secrete, legată de „Alimentara”, de „Igiena”, de „Pâine” şi „Tutungerie”. Camera şi merceria pot fi despărţite schematic, ca două încăperi diferite — nu e catastrofal —, dar mai bine e ca merceria să fie chiar în cameră. La ridicarea cortinei, merceria are oblonul tras. În camera lui Stamatiu, principalele elemente sunt: — o uşă care duce în apartamentul chiriaşilor principali; — o altă uşă care asigură râvnita intrare separată; — un paravan într-un colţ al camerei, ferestre în fund; un garderob cu oglindă interioară lângă ferestre; un studio cu noptiera sa; două fotolii oarecare lângă o masă pe care e pus un sfeşnic pentru lumânări; pe perete, o puşcă lângă şaltăr (puşca „va trage” în actul III, nu în actul IV, piesa nefiind chiar de chiar cehoviană...). Lumină plăcută, nu macabră; vreme de toamnă târzie, cerând când paltonul, când pardesiul, asigurând temperatură de gripă şi altele... Restul elementelor — la fantezia scenografului, dacă-l inspiră „materia” (mai frumos spus: substanţa). Merceria e o mercerie, cu o tejghea sub sticla căreia strălucesc nasturi şi ce se mai cuvine. O uşă care dă în stradă, o vitrină corespunzând, în fund, ferestrelor camerei. (În actul III, merceria dispare şi camera se lărgeşte în consecinţă.) Restaurantul din actul II e, de asemenea, un restaurant ca toate restaurantele. Element esenţial: uşile batante, în dreapta, care permit trecerea din restaurant la bucătărie