Tratat de istorie a religiilor

Nu se poate spune că ştinţele. în secolul nostru, nbăînesc repede, ele avînd privileiul de-a nu grăbi pasul spre propria pieire. Dar cît de repede îşi schmbă năţişarea ! În aceasă pivină, şiinţa reigilor este asemenea şiinţei numerelor sau astrelor. A�um 50 de ai, sau încă mi puin, se considera ă aproape totul poate i epicat prin reducerea fenonlenelor religioase la un element conlun. pin dizolvarea lor într-o nopune comună, reia i se dădea un nume pescuit din mile sudului: de la cele mi slbaice, la cele mai raţionle, religle erau priite a vaiate apicaii le acestei �: foră isiă ă, ă ontur propriu, dar gata să se mplice în oice contur, de nedenit, dar cracterizată pin însăşi aceasă nepuinţă în cre lasă discursul, ea este prezenă pretuindeni unde putem vorbi despre retgie, ir cunte la mare preţ. ca sacer şi numen, hagos şi thbos, brn şi D, precm şi graţia creştnă ş.a. sînt variaH Sau derivate le nei. O generaie de cerceătoi s-a consacrat stabiliti acestei untfo1ăţi. Şi, poate, · cu ndrepăţire. Dar ulteior s-a obsevat că pin aceasta nu s-a obţinut mare lucu: aceşti cerceători dăduseră un nume brbar la acel nu ştiu ce care face ca, ntotdeauna, călătorii. eploratoii să recunoască, fră reşeală n ce priveşte cracteul lor specic, fenomenele reliioase înnite. Dar ceea ce pre aszi frapat, ceea ce mcită la studiu. nu mi este aceasă foă difuză şi confuză, a crei noţiune o regăsm peste tot, dr care nu este peste tot aceeaşi decît penru că nu putem spune nmic despre ea; ci, dimpoivă. sţuctrile. mecansmele. echilibrele consitutive oricărei religii şi deinite, iscursiv sau simbolic. n orice teologie. n orice mitologie, n oice liturghie. S-a ajuns - sau s-a rvenit - la ideea că o reliie este un sistem. iferit de mulţmea elementelor sal: că ea este o indie riculată, o eplire a luii. Pe scurt. astzi cercetarea se situează sub semnul lgos-ului şi nu sub cel l nei.