Descarca "Eu Sunt Femeie" in format PDF de M.C.Tudose

Zbor printre nori, deși sufletul meu este atât de greu. Respir obosită. Pleoapele mi se dezlipesc: din avion poți vedea întreaga lume. Te simți departe de toți și de toate. Privesc în jur. Băiatul de alături citește un roman. Copii plângând. Oameni ronțăind chipsuri de zor. Câteva stewardese trec pe coridorul îngust. Pentru ele este o simplă zi de muncă. Pentru mine, o escapadă, un prilej să uit de toate. În viață nu este bine să fugi de responsabilități și griji, uneori însă, din când în când, trebuie să iei o pauză. Cât vrei tu de lungă. Mi-aş fi dorit să pot lăsa telefonul deconectat nu doar pentru câteva ore, ci pentru următoarele săptămâni. Sau, de ce nu, pentru următoarele luni. Este ciudat, când mă întorc în România mă simt acasă câteva clipe, apoi parcă mă aflu într-o lume necunoscută. Chipuri obosite, oameni agitați, grabă și blocuri cenuşii. Oare pot spune că m-am întors acasă? N-am uitat cine sunt și de unde vin: educația și optimismul, mândria că sunt româncă le port cu mine oriunde aș merge. Dar sunt momente în care mă simt mică într-o lume mult prea mare. Am vise mărețe, mulți spun că-mi doresc prea multe. Dar tind să cred că orice se poate, atâta timp cât îți dorești ceva cu adevărat. În drum spre țară, trecem prin fața blocului în care am crescut: mi se pare totul neschimbat. Singura care s-a schimbatsunt eu. Al patrulea etaj, apartamentul în care am crescut, locul în care am învățat să scriu și să citesc, camera în care îmi plăcea să-mi petrec după-amiezile, așteptând-o pe mama sau pe sora mea. Postere cu Eminem, O-Zone, A.S.I.A. sau Akcent. Închid ochii pentru o clipă: deși anii par să zboare, încă îmi mai amintesc ziua în care am plecat. Am privit către blocul meu, am lăsat în urmă orașul, familia, prietenii și am început o nouă viață. Vine un moment în care te întrebi: oare când te vei opri? Când vei înceta să lupți și te vei putea așeza într-un fotoliu spunând: am făcut tot ce-mi stătea în puteri! Acum mă bucur de ceea ce am clădit! Pe drum ne bucurăm de peisaj, de câmpurile pline cu rapiță, de căsuțele colorate și bondoace ce apar înșirate la marginea drumului: da, aveam nevoie de o vacanță. Este bine să faci câte o pauză din când în când și deseori trebuie să-ți amintești cine ești pentru a merge mai departe. Italia este frumoasă, dar România rămâne locul meu preferat: cunosc acest drum pe de rost. Când mă plictiseam, priveam pomii de pe marginea drumului, îi număram și îmi imaginam că joc șotronul cu umbra lor. Priveam câmpiile, mă minunam de oi și de cățeii blănoși. Ciobanii se plimbau greoi, câteodată întâlneai câte o bicicletă ce ducea un bătrân și o sapă și din mașină puteai observa viața de zi cu zi. Îmi plimb palma prin aer, desenând un soi de undă paralelă cu cerul. Un lan de rapiță parcă ne invită să ne aruncăm în inima Bărăganului, locul în care am copilărit.