Revolta impotriva lumii moderne

Dupa experienta neplacuta traita de lumea moderna, omul vrea sa se intoarca la ceea ce Evola numeste “a-si apartine lui insusi si a-si dobandi forma”, la a se recunoaste intr-o eternitate. Si trebuie sa faca acest lucru daca vrea sa continue sa traiasca.

Razbunarea materna a lumii moderne, care s-a incheiat cu intoxicarea si indepartarea experientei subumane a societatii de consum, si-a pus de acum toate cartile pe masa. Jocul s-a terminat. Omul isi indreapta privirea spre inaltimi.' - Claudio Rise

Julius Evola a fost un autor de literatură de non-ficțiune, estetician, publicist și filosof politic italian, apropiat de fascismul european. Evola a fost un autor pe cât de prolific și strălucit, pe atât de controversat.

În realitate acest titlu îi fusese hărăzit cărţii de la bun început. Într-adevăr, cu şaisprezece ani mai înainte, Evola scrisese - de data aceasta lui Giovanni Laterza - proptlnând publicarea «unei noi opere. Ace.asta ar fi avut drept titlu ceva de genul „Revolta împotriva lumii moderne". Ideea de bază a acestei opere era că dezvoltarea spiritului din vremurile străvechi şi până în zilele noastre trebuie considerată - mult mai mult decât o „evoluţie" - o involuţie; şi că s-a ajuns la o asemenea situaţie încât se impune o reacţie categorică, altminteri am asista la un adevărat „apus al occidentului". Tema aceasta care se pune pe seama lumii moderne este distrugerea oricărui punct de referinţă extraindividual, stingere/! oricărei sensibilităţi „metafizice", umanizarea fiecărui lucru, a fiecărei valori, a fiecărei viziuni>) (scrisoarea din 16 septembrie 1931 din Karthaus, ca şi precedenta din „La Biblioteca esoterica, Fondazione J. Evola, 1997, care cuprinde corespondenţa dintre Evola şi Laterza îngrijită de A. Barbera). Aşadar, nu este vorba numai despre o descriere a crizei în care se zbate lumea modernă, ci şi despre o poziţie activă şi de luptă în stilul propriu lui Evola: chiar dacă suntem conştienţi că ne aflăm la „sfârşitul unui ciclu" nu trebuie să stăm cu mâinile încrucişate şi să aşteptăm să se întâmple ce so întâmpla; ,,Cartea_se încheie cu o concluzie ce cuprinde ideile unei eventuale reacţii pentru întoarcerea la origini, pentru afirmarea unei spiritualităţi eroice şi aristocratice şi împotriva materializării şi standardizării moderne a oricărei forme de viaţă" - îi mai explică autorul lui Laterza integrându-se astfel în „cultura crizei" - potrivit termenilor identificaţi de Nacci; dar aceste concluzii s-au modificat rând pe rând în următoarele ediţii ale operei, în funcţie de condiţiile istorice externe - aşa cum observă Roberto Melchîonda într-unul din studiile sale din anexele acestei cărţi - păstrând, totuşi, o predispoziţie „activă" pentru o revoltă care schimbă înfăţişarea dar nu şi substanţa, adică - a.şa cum se afirmă în mod explicit în introducerea cărţii - ,,o revoltă, nu polemică ci reală, pozitivă, a spiritului împotriva lumii moderne~ (p. 32 a prezentei ediţii).