Actualitatea filosofiei berdiaeviene (mai cu seamă cea privitoare la istorie şi politică) ni se impune, astfel, prin cel puțin două. calităţi esențiale: analiza penetrantă a unor lenomene ce se configurau deja în atmosfera timpuiui (ca de pildă fenomenul alienării omului în condiţiile unei civilizaţii hipertehnicizate în care creatura tinde să-şi domine Creatorul) şi anticiparea unor tendințe și fenomene (eşecul marxismului ca practică şi ideologie politică, fragilitatea fundamentelor comunismului ca sistem politic şi insuccesul acestuia, mişcarea Istoriei universale către o fază în care umanul şi divinul trebuie să se regăsească într-o nouă realitate divinoumană, realitate în care atât umanul cât şi divinul își vor revela adevirata lor semnificație) greu de anticipat în acel moment. Fără să exagerăm, aşadar, am putea conchide că, sub numeroase aspecie, gândirea lui Berdiaev aparține lumii actuale, deschizându-şi chiar (mai cu seamă prin acreditarea realităţii umano-divine) căi de acces către un viitor îndepărtat. *Perenitatea operei sale e asigurată nu numai de temele majore abordate (între care prevalează, cum se vu vedea, tema omului şi cea a libertăţii, teme care prin natura lor stau sub semnul cternității). ci şi de stiJul in care aceasta a fost concepută şi elaborată. Este stilul unui scriitor care a preferat reflecția (judecata) vie, neîncorsetată de rigorile abstractizării, a conceptelor rupte de viaţă.