Istoria Orientului Mijlociu

Prefaţă

 Există deja multe istorii într-un singur volum ale Orientului Mijlociu. Multe dintre ele fie se încheie cu apariţia creştinismului, fie încep cu apariţia islamului. Prin faptul că deschid acest volum cu începutul erei creştine, doresc să ating două scopuri. Primul este de a nu lăsa cele două mari imperii – Persia şi Bizanţul – să cadă în planul secundar în care sunt de obicei încadrate, alături de Arabia preislamică, ca parte a contextului carierei Profetului şi fondatorului statului islamic. Aceste puteri rivale, care au divizat şi şi-au împărţit între ele Orientul Mijlociu vreme de multe secole, merită mai mult decât o menţionare fugitivă. Al doilea scop este să stabilesc o legătură între Orientul Mijlociu aşa cum îl ştim noi astăzi şi vechile civilizaţii din regiune, pe care le cunoaştem din textele şi monumentele antice. În primele secole ale erei creştine – în perioada dintre Iisus şi Mahomed –, regiunile de la vest de Imperiul Persan au fost transformate prin procese succesive de elenizare, romanizare şi creştinizare, iar amintirea acestor civilizaţii străvechi s-a şters (deşi nu complet). Nu li s-a mai acordat atenţie decât în timpuri relativ moderne, datorită activităţii arheologilor şi orientaliştilor. Însă conexiunea directă continuă dintre Orientul Mijlociu antic şi cel modern, trecând prin Antichitatea târzie şi Evul Mediu, merită atenţie. Primele tentative moderne de a scrie istoria regiunii s-au axat în mod necesar pe succesiunea evenimentelor politice şi militare, fără de care palierele mai profunde ale istoriei sunt dificil, dacă nu chiar imposibil de înţeles. 

Datorită activităţii predecesorilor mei, m-am simţit mai liber decât ei să reduc naraţiunea politică la minimum şi să acord mai multă atenţie schimbărilor sociale, economice şi, mai ales, culturale. În acest sens, am folosit frecvent citări directe din surse de epocă – cronici şi note de călătorie, documente şi inscripţii, iar uneori chiar poezii şi anecdote. Când am avut la dispoziţie traduceri adecvate în limba engleză, le-am utilizat şi le-am citat. În caz contrar, le-am tradus eu însumi. Orice încercare de a prezenta două mii de ani din istora unei regiuni bogate, variate şi dinamice în limitele unui singur volum trebuie, inevitabil, să omită destule probleme importante. Fiecare cercetător al istoriei regiunii va avea de optat. Eu am făcut-o, iar opţiunea este ineluctabil personală. Am încercat să acord atenţia cuvenită carierelor, evenimentelor, tendinţelor şi realizărilor care mi s-au părut cele mai caracteristice şi mai instructive. Cititorul va aprecia în ce măsură am izbutit. În cele din urmă, am plăcuta datorie de a-mi exprima mulţumirile şi preţuirea faţă de patru tineri savanţi de la Princeton University, David Marmer, Michael Doran, Kate Elliott şi Jane Baun. Fiecare dintre ei a contribuit în diverse moduri la pregătirea şi realizarea acestei cărţi. Îi sunt în mod special îndatorat lui Jane Baun, ale cărei erudiţie meticuloasă şi spirit critic au fost de fiecare dată la cel mai înalt nivel. Doresc de asemenea să îmi exprim recunoştinţa faţă de asistenta mea, Annamarie Cerminaro, pentru administrarea cu atenţie şi cu răbdare a nenumăratelor versiuni ale acestei cărţi, de la prima schiţă până la forma finală. În privinţa editării şi publicării volumului, am beneficiat enorm de pe urma priceperii şi răbdării lui Benjamin Buchan, Tom Graves şi ale specialistului în indici Douglas Matthews. Ei au contribuit în mare măsură la urgentarea procesului de producţie şi la îmbunătăţirea calităţii produsului. Le mulţumesc celor ale căror numeroase sugestii le-am acceptat şi îi rog să mă scuze pe toţi cei cu care nu am fost de acord. Prin urmare, este limpede că eu sunt responsabil pentru orice erori au mai rămas.