Islamiștii europeni

Cine sunt jihadiştii europeni?

 Pe 11 septembrie 2001, când turnurile gemene din New York s-au prăbuşit în cel mai sângeros atac terorist care a lovit America, dincolo de unda de şoc trim isă în toată lumea, devenise clar că se încheia un capitol al istoriei, iar ceea ce avea să urmeze nu era decât un salt în necunoscut, declanşator al unei serii de evenimente imposibil atunci de anticipat. Afghanistan, Irak, Orientul Mijlociu, Siria, o succesiune de războaie, atentate teroriste şi crize a schim bat radical lumea în care trăim. Europa, la rândul ei, nu a putut scăpa de şocuri majore. Problema care se pune este chiar continuarea proiectului european. Pe 23 iunie 2016, britanicii care au spus „Leave” la referendum au fost fericiţi că şi-au recăpătat suveranitatea asupra propriei ţări. Unul dintre mesajele câştigătoare a fost cel p rivind controlul frontierelor, de combatere a imigraţiei, văzută ca unul dintre cele m ai primejdioase fenomene pentru insulele britanice. Iar, bineînţeles, „de vină” era Europa pentru că nu reuşea să pună stavilă invaziei. Nu mai conta că m esajul anti-m igraţionist îi viza pe lucrătorii europeni atraşi de posibilităţile de a m unci în Marea Britanie şi nu pe emigranţii din afara Europei, im portant era să spui că nu m ai prim eşti străini în ţară!

Cu num ai un an înainte, europenii asistaseră îngroziţi la valul de sute de mii de m igranţi care inundase continentul fugind din Orientul Mijlociu. Atunci a apărut percepţia unei invazii m usulm ane a Europei, o Europă incapabilă să se apere, în pericol să-şi piardă identitatea şi valorile creştine. Politicienii şi mişcările naţionaliste au prim it vânt în pânze şi şi-au dat seama că sosise o oportunitate istorică pentru a răsturna cursul evenimentelor. Atentatele teroriste care au urmat, în Franţa, în Belgia, în Germania, au ridicat şi mai m ult tensiunea, vorbindu-se din nou despre ciocnirea civilizaţiilor. Sub imperiul emoţiilor, presa şi, mai ales, reţelele de socializare au amplificat mesajul, imaginea fiind una a apocalipsei iminente. Evident, Europa s-a confruntat şi se confruntă cu o criză a imigraţiei care are un im pact uriaş şi consecinţe pe măsură. Dar în vâltoarea evenimentelor e greu să se ajungă la analize competente şi să se vadă realităţile într-un ocean de confuzie. Care este situaţia cu adevărat? Ce înseam nă m usulm anii în Europa?