Descarca "Anul in care te-am intalnit" in format PDF de Cecelia Ahern

La vârsta de cinci ani, mi-am dat seama brusc că viața mea nu va dura veșnic. Până atunci, conceptul morții nu îmi fusese niciodată prezentat. Aveam deja o oarecare înțelegere a morții prin prisma animalelor: peștișorii aurii care nu supraviețuiau fără hrană adecvată, câinii care erau loviți de mașini, șoarecii prinși în capcane și iepurii vânați de vulpi. Îmi dădeam seama că aceste creaturi întâmpinau sfârșitul din cauza unor greșeli, iar eu eram hotărâtă să nu fac asemenea greșeli. Cu toate acestea, ideea că și eu urma să mor într-o zi m-a perturbat profund. Am aflat că moartea poate veni la bătrânețe, așa cum a fost cazul bunicului meu, care a trăit o viață lungă, marcată de mici obiceiuri și trăsături fizice distinctive.

Moartea bunicului meu a fost momentul care mi-a revelat inevitabilitatea propriei mele morți. În timpul înmormântării, departe de privirile întristate ale adulților, am aflat de la vărul meu Kevin despre acest sfârșit inexorabil. În timp ce stăteam în grădina neîngrijită a bunicului, unde odinioară acesta își petrecea timpul îngrijind de flori și plante, mi-am dat seama că prezența lui nu mai era acolo, contrar credinței unei doamne care simțea spiritul lui în jur. Această conștientizare a morții, pe fundalul unei zile de vară și al unei grădini care și-a pierdut îngrijitorul, a marcat începutul înțelegerii mele despre ciclul