Transformarea, vol. 1

Înainte să devină Fata de Nicăieri – Cea Care A Păşit Înăuntru, Prima şi Ultima şi Unica şi Cea care a trăit o mie de ani – fusese doar o fetiţă din Iowa, pe nume Amy. Amy Harper Bellafonte. În ziua în care s-a născut Amy, mama ei, Jeanette, avea nouăsprezece ani. Jeanette i-a dat bebeluşului numele de Amy după mama ei, care murise când Jeanette era mică, şi al doilea nume, Harper, după Harper Lee, doamna care scrisese Să ucizi o pasăre cântătoare, cartea favorită a lui Jeanette – ca să spunem adevărul, singura carte pe care-o citise de la un capăt la altul în liceu. Ar fi putut s-o boteze Scout, ca pe fetiţa din poveste, pentru că dorea ca fetiţa ei să crească astfel, puternică, amuzantă şi înţeleaptă, aşa cum ea, Jeanette, nu reuşise niciodată să fie. 

Dar Scout era un nume de băiat şi nu voia ca fiica ei să-şi petreacă întreaga viaţă dând explicaţii. Tatăl lui Amy era un bărbat care intrase într-o zi în restaurantul unde Jeanette servise la mese de când împlinise şaisprezece ani, un local căruia toată lumea îi zicea Cutia, pentru că aşa arăta: o cutie mare, cromată, de pantofi, aşezată pe marginea şoselei locale, având în spate câmpuri de cereale şi de fasole, cu nimic altceva în jur, cale de câţiva kilometri, în afară de o spălătorie de maşini, de felul celor la care trebuia să pui monede în maşinărie şi să faci singur toată treaba. Bărbatul, al cărui nume era Bill Reynolds, vindea combine şi secerători, chestii mari de genul ăsta, şi-i spusese vorbe dulci lui Jeanette în timp ce ea îi turna cafeaua, iar mai târziu, de nenumărate ori: cât era de drăguţă, cât de mult îi plăcea părul ei negru ca pana corbului, ochii căprui şi încheieturile fine; spunea totul într-un fel care suna serios, nu aşa cum vorbeau băieţii de la şcoală, ca şi cum vorbele ar fi fost ceva care trebuia spus doar ca s-o convingă să-i lase să facă ce doreau. Avea o maşină mare, un Pontiac nou, cu bordul luminând ca o navă spaţială şi scaune de piele crem, ca untul. Ar fi putut să-l iubească pe bărbatul acela, credea ea, să-l iubească sincer şi din toată inima. Dar el rămăsese în oraş numai câteva zile, apoi îşi văzuse de drum. Când îi spusese tatălui ei ce se întâmplase, acesta zisese că vrea să se ducă să-l caute, să-l facă să-şi onoreze…..