Alegerea

Capitolul 1

 Când scrisoarea a sosit în cutia poştală, mama a fost în extaz. Hotărâse deja că toate problemele noastre se terminaseră, dispărând pentru totdeauna. Eu eram singurul mare impediment din planul ei. Nu mă consideram o fiică neascultătoare, dar pentru mine, aceea a fost picătura care a umplut paharul. Nu voiam să fac parte din familia regală. Nu voiam să fac parte din Unu. Nici măcar nu voiam să încerc. M-am ascuns în camera mea – singurul loc unde puteam evita pălăvrăgeala din casă –, încercând să născocesc un argument care să îi mai taie din avânt. Aveam deja o colecţie impresionantă de păreri sincere… dar nu credeam că e dispusă să asculte vreuna. N-o mai puteam evita pentru mult timp. Ora cinei se apropia şi, având în vedere că eram cea mai mare dintre copiii care mai rămăseseră acasă, gătitul mesei cădea pe umerii mei. M-am ridicat din pat şi m-am dus în gura şarpelui. Mama s-a uitat urât la mine, dar n-a spus nimic. M-am învârtit, tăcută, prin bucătărie şi prin sufragerie în timp ce am gătit împreună puiul, pastele şi am tăiat feliile de măr, pregătind masa pentru cinci persoane. Dacă îmi ridicam ochii de la treabă, ea afişa o expresie cumplită, ca şi când se aştepta să mă simt ruşinată de faptul că nu-mi doream aceleaşi lucruri ca şi ea. Încerca asta adesea. Ca atunci când nu voisem să accept să lucrez deoarece familia care ne găzduia era foarte nepoliticoasă. Sau când îmi cerea ca eu să fac curat în toată casa pentru că nu ne puteam permite să chemăm pe cineva din Şase să ne ajute. Uneori funcţiona. Alteori, nu. Iar acum mă aflam în acel punct în care nu puteam fi convinsă sub nicio formă. Nu mă suporta când eram încăpăţânată. Dar moştenisem asta de la ea, aşa că n-ar fi trebuit să fie surprinsă. Cu toate că acest lucru nu mă viza doar pe mine. În ultima vreme, mama fusese cam agitată. Vara era pe sfârşite şi, curând, urma să înfruntăm frigul. Şi grijile. A trântit furioasă carafa cu ceai în mijlocul mesei. Salivam la gândul unei porţii de ceai cu lămâie. Dar trebuia să aştept; nu ar fi fost înţelept să beau acum paharul care mi se cuvenea şi apoi să fiu nevoită să mă mulţumesc doar cu apă. — Ai muri dacă mi-ai face şi mie pe plac şi-ai completa formularul? m-a întrebat, nemaifiind în stare să se abţină. Alegerea ar fi o şansă minunată pentru tine, pentru noi toţi. Am oftat adânc, gândindu-mă că acea completare a formularului era aproape sinonimă cu moartea. Nu era niciun secret că rebelii – coloniile subpământene care urau Illeá, naţiunea noastră mare şi relativ tânără – atacau palatul cu violenţă, şi încă destul de frecvent. Îi mai văzuserăm în acţiune şi în Carolina. Una dintre casele magistraţilor arsese din temelii, iar câtorva oameni din Doi le fuseseră vandalizate maşinile. Odată au pus la cale chiar şi o evadare din închisoare, dar luând în considerare că eliberaseră doar o adolescentă care reuşise să rămână însărcinată şi un bărbat din Şapte, care avea nouă copii, nam avut cum să nu fiu de partea lor.