Sfanta Rusie

Karl Marx scria în 1857: „Influenţa covârșitoare a Rusiei a luat prin surprindere Europa în diferite epoci şi a speriat popoarele din Occident, care au acceptat-o ca pe o fatalitate și n-au reacţionat decât sporadic. Dar vedem că, alături de fascinația pe care o exercită, renaşte mereu un scepticism ce-o însoțește ca o umbră, amestecând nota uşuratică și ironică cu strigătele popoarelor aflate în suferinţă, bătându-şi joc de însăși măreția puterii sale ca de un actor prost care vrea să-ți ia ochii și să te înşele. Alte imperii au stârnit, în copilăria lor, îndoieli asemănătoare; Rusia însă a devenit un colos fără să le fi risipit. Ea oferă istoriei exemplul unic al unui imens imperiu care, chiar şi după realizări de anvergură mondială, continuă să fie socotit o problemă legată de credinţă, mai degrabă decât de fapte. "1 Occidentul a fost fascinat de Rusia. Din prima clipă când a luat contact cu ea, s-a întrebat cu cine are de-a face. A fost atras şi s-a temut de ea. A încercat s-o includă în lumea lui, a încercat s-o'expulzeze; n-a reuşit nici una, nici alta. „De la începutul secolului al XVIII-lea până astăzi - mai scria Marx -, nici un autor n-a socotit că poate renunța să aducă dovada existenței sale, înainte de a o proslăvi sau critica." Este şi întrebarea pe care ruşii şi-o pun lor înşişi. Ce este Rusia, ce înseamnă să fii rus? Ce semnificație are ea în istoria universală? Ce-i rezervă destinul? De la Puşkin la Soljenițîn, o mare parte din literatura rusă şi-a pus această întrebare chinuitoare, i s-a consacrat chiar, şi uneori s-a limitat la ea. Cu mult înainte de apariția acestei literaturi, mai mulţți călugări obscuri au rostit profeții al căror ecou nu s-a stins încă. Şi totuşi, istoria Rusiei e foarte bine cunoscută. În secolul al XIX-lea, istoricii ruşi, dar şi istoricii germani, francezi, englezi au scris lucrări temeinice, au cules documente, au compilat izvoare potrivit metodelor istoriografiei europene. Revoluția bolșevică aproape a lichidat activitatea istoricilor, sau a forțat-o să intre în tipare ideologice care o fac aproape inutilizabilă. Cercetarea a continuat însă în afara granițelor. Problema sovietică fiind arzătoare, iar nevoia de orientare, urgentă, s-a depus un efort intelectual pe măsură. Acesta a fost metodic şi colectiv în marile centre universitare americane. Dacă operăm o selecție, dacă lăsăm deoparte lucrările de propagandă și pe cele compromise prin ignoranța sau naivitatea autorilor, rămâne totuşi o bibliotecă solidă și demnă de încredere. Pentru un istoric, Rusia nu reprezintă un mister în mai mare măsură decât Franța; chiar dacă trebuie să ne amintim că nici o carte de istorie nu epuizează misterul unei națiuni, fie ea Rusia, Franța, China sau chiar Luxemburgul?..