O să vă îngropăm!

Prolog

 În locul feţei de masă fermecate, sfântul ziar Pravda. Pe ziar sunt trei pahare fără picior, brânză topită, castraveciori, o ceapă, o felie de pâine, o bucată de salam, o sticlă cu o căscioară pe etichetă şi cu inscripţia „Stolicinaia”. În jurul ziarului, trei bărbaţi stau aşezaţi la fel ca în tabloul lui Perov Vânători în popas, numai că, în locul ierbii gălbui, pe pardoseala de beton a atelierului de asamblare e o salteluţă de burete, iar în spatele lor, în locul pădurii de toamnă şi al întinderilor nemărginite, se află vagonul-platformă pe patru osii; pe el, o construcţie deosebită: o bombă cu diametrul de doi metri şi lungă de opt. Opt metri fără a pune la socoteală focosul – două tije ascuţite din oţel ieşite în afară, de un metru şi jumătate fiecare. Se numeşte simplu: „Produsul 602”. Au asamblat produsul direct pe vagonul-platformă. Iar pentru ca platforma să fie într-un loc potrivit pentru montaj, a trebuit să fie spart peretele, să fie găurită podeaua, iar şinele să fie prelungite până în atelierul de asamblare. Produsul cântăreşte 26 413 kilograme. Lansarea produsului se va face cu avionul Tu-95V. Pentru ca avionul să se poată îndepărta măcar la o sută de kilometri de explozie, bomba va fi lansată cu o paraşută care cântăreşte 813 kilograme. Cupola paraşutei are 1 600 de metri pătraţi. În total, produsul şi paraşuta au 27 de tone. Pe puţin. Dacă paraşuta nu se deschide ori se deschide cu întârziere, un mecanism special al bombei nu îi va permite acesteia să se declanşeze înainte de a fi timpul.

 Cu toate acestea, echipajul avionului-lansator nu prea se bizuie pe acest mecanism. În schimb, toate celelalte dispozitive ar trebui să funcţioneze. Tocmai în cinstea acestui viitor succes se toarnă frăţeşte, în trei, lichidul aromat şi tare. Lansarea bombei va avea loc în trei faze. La înălţimea stabilită, care nu va fi nicidecum mai mică de patru kilometri, se va acţiona prima cascadă, cu o putere de o tonă şi jumătate de trotil. Această explozie va atrage după sine o a doua cascadă, de cinci milioane de tone, care la rândul său va genera detonarea celei de-a treia faze, cam de zece ori mai puternică. Frumos trebuie să mai bubuie. Puterea totală e undeva în jurul a 55-57 de milioane de tone. Când e vorba despre asemenea puteri, nu se poate da o cifră exactă cu mâna pe inimă. Pot să se obţină 30-40 de milioane sau poate chiar să treacă de 70. Dacă tot e să fim sinceri, atunci haideţi să recunoaştem măcar pentru noi înşine: 30 sau 70 nu e totuna? Oricum ar fi, înseamnă de câteva mii de ori mai mult decât la Hiroshima. Dar asta nu e tot. Partea interesantă e că, cu ajutorul oamenilor de ştiinţă sovietici, a fost găsit în sfârşit drumul către crearea unui proiectil a cărui putere este de neoprit. În general, de neoprit. Într-un astfel de înveliş de peste opt metri se poate îngrămădi, dacă se doreşte, o încărcătură de 100 de milioane de tone sau chiar de o mie! O mie de milioane!!! Şi Pământul va fi aruncat în aer la mama naibii! Asta chiar că e straşnic: să te apuci să arunci în aer!