O istorie a evreilor

Condensând istoria evreilor în limitele cerute, autorul încearcă un intens sentiment de frustrare: la fiecare pagină, ar dori să relateze mult mai mult. Dacă reuşeşte să împărtăşească acest sentiment cititorului şi să-i inspire dorinţa de a cunoaşte mai mult, va socoti că această istorie generală şi-a atins scopul. Desigur, s-ar putea scrie două istorii a evreilor. Prima ar fi fabuloasă, în sensul propriu al cuvântului; ea ar fi istoria legendelor şi miturilor care însoţesc existenţa evreilor, un fel de mitanaliză de tip occidental. Dar nici adevărata istorie a evreilor, aşa cum ne-am propus s-o scriem, nu e mai puţin fabuloasă, în sens figurat de astă dată, dacă o judecăm după proporţiile sale în timp şi spaţiu. Căci este, în acelaşi timp, o istorie dintre cele mai lungi şi mai polimorfe. Să ne gândim că ea durează de treizeci şi cinci de secole; că întâlnim evrei în peste o sută de oraşe ale Europei, Asiei şi Africii cu mult înainte de era creştină; că în secolul al XX-lea ei sunt cetăţeni a peste o sută de ţări. Nimic nu ar putea ilustra mai bine dimensiunile monumentale ale acestei istorii decât următorul fapt: o istorie a evreilor, în curs de apariţie în Statele Unite ale Americii, sub îngrijirea lui Solo W. Baron, şi care se limitează doar la istoria socială şi religioasă, cuprinde deja douăsprezece volume, care se opresc la anul 1650. Prezenta lucrare nu va constitui deci o istorie exhaustivă; în schimb, ea îşi propune să fie o istorie completă. Înţelegem prin aceasta că ne-am străduit să nu lăsăm nimic în umbră din ceea ce este esenţial, atât în desfăşurarea evenimentelor, cât şi pentru înţelegerea fenomenului evreiesc contemporan.

Această istorie posedă, în cea mai mare parte a sa, un principiu de unitate: înrădăcinarea într-un trecut comun, ataşamentul la valorile şi aspiraţiile comune. Dar ea se caracterizează şi printr-o mare diversitate: dispersarea evreilor şi neîncetatele lor migrări au creat, în cele mai diferite contexte, osmoze permanente între civilizaţia pe care o aduceau şi cea pe care le-o transmitea mediul în care se integrau. De asemenea, istoria evreilor este, mai ales, istoria unui şir de civilizaţii -ebraică, orientală, iudeo-islamică, iudeo-franceză, iudeo-germană, iudeopolonă sau iudeo-americană - care provin câte odată una din cealaltă, dar adesea coexistă. Or, nu se poate descrie o civilizaţie - şi, cu atât mai puţin, un şir de civilizaţii - decât dacă-i analizezi toate elementele constitutive: fapte politice, sociale, economice, religioase, culturale.