„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este unul dintre cele mai îndrăgite basme din literatura română, publicat pentru prima dată în 1877. Povestea are un erou unic, fiul cel mic al unui crai, care, la chemarea unchiului său, Împăratul Verde, pleacă să-și demonstreze vrednicia. Luând numele de Harap-Alb, tânărul erou trece printr-o serie de încercări și aventuri menite să-i dovedească curajul, înțelepciunea și bunătatea.
Pe parcursul drumului său, Harap-Alb întâlnește personaje fantastice, prieteni cu însușiri neobișnuite și trece prin încercări simbolice: înfruntarea lui Spânul, găsirea fântânii cu apă vie, salvarea prințesei și, în final, reîntoarcerea la sine. Sub jugul și înșelătoria Spânului, eroul învață lecții despre puterea interioară, umilință și noblețea sufletească, calități ce îi vor aduce eliberarea.
Creangă își înzestrează povestea cu un stil inconfundabil, caracterizat prin limbaj arhaic, regionalisme și umor autentic moldovenesc. Mesajul basmului este unul profund moralizator și filosofic, punând în prim-plan valori precum loialitatea, curajul și umanitatea. Totodată, opera are și o dimensiune simbolică, Harap-Alb reprezentând omul care, prin propriile sale calități, reușește să-și împlinească destinul și să învingă obstacolele, în ciuda condițiilor vitrege.