"Insula copacilor dispăruți" de Elif Shafak este un roman profund și emoționant care explorează teme de memorie, pierdere și legătura dintre generații. Cartea, plasată în mare parte în Cipru, își împletește narațiunea între trecut și prezent, oferind o viziune detaliată asupra conflictelor istorice și a impactului lor asupra vieții individuale.
Povestea începe când Defne, o tânără biologă, se întoarce în Cipru pentru a se îngriji de bunicul său grav bolnav, Kostas. Pe patul de moarte, Kostas îi cere lui Defne să găsească mormântul iubitei sale de mult pierdute, Yiorgos, un cipriot greco-turc, cu care a avut o relație interzisă decenii în urmă, pe fondul tensiunilor etnice și religioase din Cipru.
Pe măsură ce Defne sapă mai adânc în trecutul familiei, descoperă secrete care dezvăluie complexitatea și durerea istoriei insulei, afectată de diviziuni etnice și conflicte politice. Povestea lui Kostas și Yiorgos este prezentată în paralel cu povestea de dragoste dintre Defne și Kaya, un tânăr turc, reflectând temele repetate ale iubirii interzise și reconcilierii.
Autorul folosește un simbolism bogat în tot romanul, în special prin imaginea copacului de smochin care crește din ruinele unei case distruse în conflictul din Cipru. Copacul, care devine un personaj în sine, reprezintă memorie și speranță, fiind un martor tăcut al istoriei insulei și al tragediilor personale și colective.
Elif Shafak îmbină magistral realismul cu elemente de realism magic, dând vieții narative o calitate onirică care întărește tema memoriei ca ceva viu și în continuă schimbare. Romanul este o meditație asupra naturii conflictului, a puterii iertării și a posibilității reconcilierii, nu doar între indivizi, ci și între comunități.
"Insula copacilor dispăruți" este o lectură captivantă și emoționantă, recomandată celor interesați de istoria recentă, de povestiri de dragoste încărcate de semnificații culturale și politice, și de literatura care abordează teme universale într-un cadru specific și vibrant.