"Adam și Eva" de Liviu Rebreanu este un roman filozofic și simbolic, publicat pentru prima dată în 1925. Cartea explorează teme profunde precum iubirea eternă, reîncarnarea și destinul. Povestea urmărește șapte cupluri diferite din diverse epoci și locuri ale lumii, fiecare reprezentând încarnări succesive ale aceleași două suflete predestinate să se întâlnească și să se iubească din nou și din nou, în ciuda circumstanțelor nefavorabile.
Personajele principale sunt Toma Novac și Ileana, care întruchipează esența iubirii eterne și căutarea neîncetată a sufletului pereche. Fiecare reîncarnare a lor este marcată de diferite culturi și religii, de la Egiptul antic și Babilon, până la Grecia antică și Roma, și chiar până la o societate futuristă. Prin aceste reîncarnări, Rebreanu explorează ideea că iubirea adevărată transcende spațiul și timpul, fiind o forță divină care călăuzește sufletele pe parcursul mai multor vieți.
Stilul narativ al lui Rebreanu este poetic și introspectiv, îmbinând realitatea cu metafizicul și oferind cititorului o experiență profundă și meditație asupra sensului vieții și al iubirii. Romanul pune în discuție existența sufletului, reîncarnarea și sensul iubirii ca o cale spre înțelegerea absolutului. "Adam și Eva" rămâne una dintre operele esențiale ale literaturii române, oferind o perspectivă unică asupra destinului și iubirii eterne.
