Cum să facem față persoanelor toxice

INTRODUCERE 

„Nu, nu pot. Sincer vorbind, chiar n-am timp. Trebuie s-o duc pe mama la spital, apoi să rezolv niște treburi pentru soțul meu, după care să pregătesc cina.“ Helen nu-și vede capul de treburi, iar prietena ei, Anita, nu-i ușurează deloc situația, deoarece spera că Helen va avea grijă de băiatul ei de 5 ani, în timp ce ea și soțul ei vor petrece seara în oraș. „Bine, dacă mama și soțul tău sunt mai importanți decât mine, asta e. Dar să știi că sunt surprinsă; credeam că vei fi dispusă să-ți ajuți cea mai bună prietenă, după tot ce am făcut pentru tine. Ar trebui să ai o discuție serioasă cu mama ta și să nu te mai lași călcată în picioare tot timpul de bărbatul ăla al tău.“ Helen încercase deja să scape de mama ei, oferindu-se să-i comande un taxi care s-o ducă la spital și înapoi, dar aceasta nici nu voise să audă. „E regretabil că o mamă nu poate apela la fiica ei în asemenea momente, în special când e bolnavă. Oricum voi muri în curând, așa că nu vei mai fi nevoită să-ți faci griji pentru mine. Până atunci, mă aștept să-ți faci datoria. Ține minte: când nu voi mai fi, o să-ți pară rău și-ți vei dori să fi făcut mai multe pentru mine.“ 

Sfârșitul discuției. Helen nici măcar nu va încerca să stea de vorbă cu soțul ei, Edward, ca să o lase în pace cu pretențiile lui. Fiind principalul susținător al familiei, se așteaptă ca acasă să primească totul de-a gata. Oricum, își urăște soacra, iar pe Anita nu o place deloc. Ironia sorții… Mama lui Helen n-a prea avut grijă de ea în copilărie. O preocupa mai mult să se simtă importantă, să fie văzută făcând fapte bune și să fie centrul atenției în sat. Acum se așteaptă ca Helen să facă pentru ea lucruri pe care ea, ca mamă, nu s-a simțit niciodată obligată să le facă. Același lucru e valabil și cazul Anitei. În realitate, Anita nu face nimic pentru Helen, dar se așteaptă ca aceasta să-i fie recunoscătoare pentru că i-a permis accesul în cercul ei social, să-i fie îndatorată și să-și plătească datoriile în mod regulat fiind mereu la dispoziția ei. Dacă Helen este preșul de la ușă, Anita este cea care-și șterge cel mai des picioarele. Dacă stă să se gândească mai bine, Edward e la fel. Acasă, nu face decât să bea, să doarmă și să se uite la emisiuni sportive. Este mulțumit deoarece, ca manager de nivel mediu, îi oferă lui Helen o viață confortabilă și se așteaptă ca ea să-și facă partea de treabă, conformânduse la ceea ce i se spune și având grijă ca acasă totul să meargă bine. Iar asta înseamnă, printre altele, să nu fie cumva indisponibilă fiindcă este la dispoziția altcuiva.