Criza adolescenței - căi de a o depăși cu succes

Schimbările comportamentale ale adolescentului ocupă prim-planul scenei familiale. Din cauza lor, copilul de odinioară a rămas o amintire. Părinţii nu-şi mai recunosc propriul copil şi au adesea impresia că au în faţă un străin. Şi pe bună dreptate, fiindcă transformările fizice sunt însoţite de schimbări ale personalităţii. Modificările de conduită apar în registre variate. lată câteva dintre motivele de nelinişte parentale: ,,nu mai învaţă", ,,nu mai iese din camera ei", ,,a devenit agresiv şi violent", „mereu o doare câte ceva", ,,stă numai la televizor sau în faţa playstationului", ,,nu mai vrea să mănânce şi îşi provoacă vomismente", ,,merge ca un nebun cu motocicleta fără cască" şi „vrea să-şi pună capăt zilelor", ,,are tulburări obsesiv-compulsive" (TOC), ,,visează tot timpul cu ochii deschişi şi nu mai iese din casă", ,,este îndrăgostită de o altă fată", ,,nu spune niciodată nimic şi nu are niciun prieten", ,,crede că este oribilă şi vrea să apeleze la chirurgie plastică", ,,a început să fure din magazine", ,,cred că ia droguri".

Aceste comportamente neobişnuite au la bază mecanisme psihologice intime pe care le voi descrie în continuare. Multe dintre ele îşi au originea în prima copilărie, şi vom descoperi împreună cum adolescenţa începe să se contureze încă din primii ani de viaţă. Pornind de la aceste observaţii, părinţii şi cei care intră în contact cu adolescenţii datorită profesiei (profesori, pedagogi, personal medical) vor putea să-i înţeleagă mai bine pe aceştia şi, eventual, să-şi adapteze atitudinile. Adolescenţa e însoţită de profunde transformări biologice, sociologice şi psihologice. Procesele biologice constau în secreţia brutală de hormoni care declanşează puseul de creştere şi transformarea sexuală. În plan sociologic, adolescenţa a devenit un subiect social. Violenţa, şomajul, suicidul, consumul de droguri, SIDA sunt temele cel mai frecvent aduse în discuţie de autorităţile publice când este exprimată neliniştea în legătură cu viitorul tinerilor. Riturile iniţiatice au lăsat locul unor noi rituri de trecere, pe care ar fi bine să încercăm să le definim. Din punct de vedere psihologic, adolescentul va trebui să înveţe să-şi accepte un corp nou, o nouă modalitate de a gândi, sentimente şi dorinţe inedite, precum şi competenţe sexuale necunoscute până atunci. Aceste modificări prezintă şi aspecte mai puţin plăcute, sub forma unor tensiuni interne (psihice) şi externe (conflicte cu familia şi cu mediul social).