Vieți la limită PDF de Roberts Nora

Prins la răscrucea vânturilor ce suflau peste Bitterroots, avionul cu paraşutişti se chinuia să rămână pe direcţie. Focul ce clocotea peste pământ îşi arunca pumnii în sus prin coloane de fum, ca şi cum ar fi încercat să le dea lovitura de graţie. De pe scaunul ei, Rowan Tripp se aplecă să privească spectacolul grandios al Mamei Natură, care părea pusă pe fapte mari. Peste câteva minute avea să se afle în interiorul lui, închisă în lumea nebună a căldurii dogoritoare, a flăcărilor înalte, a fumului sufocant. Avea să lupte împotriva lui cu lopata şi fierăstrăul, cu hotărâre şi viclenie. Era o luptă pe care nu intenţiona s-o piardă. Stomacul îi sălta în acelaşi ritm cu mişcările avionului, senzaţie pe care învăţase s-o ignore. Zburase toată viaţa şi se luptase cu incendiile de vegetaţie încă de când împlinise optsprezece ani. Îşi petrecuse jumătate din acei ultimi opt ani războindu-se cu incendiile de pădure. Învăţase, se antrenase, sângerase şi se arsese – depăşise prin voinţă durerea şi extenuarea pentru a deveni o Zulie. O membră a brigăzii de pompieri paraşutişti din Missoula. Îşi întinse picioarele lungi cât de bine putea, timp de o clipă, şi îşi roti umeri sub rucsac pentru a-i menţine relaxaţi. Lângă ea, partenerul ei de sărituri o urmări, bătând darabana cu degetele într-un ritm rapid pe coapse. – Pare afurisit. – Noi suntem şi mai afurisiţi. El îi aruncă un rânjet rapid, dezvelindu-şi dinţii. – Ba bine că nu. Emoţii. Aproape că îi simţea emoţiile înfiorându-i pielea.