Ghidul esențial al practicii bazate pe știință Cele mai interesante progrese ale secolului 21 nu vor apărea datorită tehnologiei, ci datorită unui concept în plină expansiune, despre ce anume înseamnă să fii uman. — John Naisbitt Proximitatea față de resursele sociale reduce costurile escaladării munților cu care ne confruntăm, la propriu și la figurat, căci creierul construiește atât resurse sociale, cât și bioenergetice, așa ca oxigenul sau glucoza. — James A. Coan și David A. Sbarra (2015, p. 87) Există astăzi peste o mie de denumiri diferite pentru abordările din psihoterapie și 400 de metode specifice de intervenție (Garfield, 2006; Corsini și Wedding, 2008). Există, de asemenea, numeroase „triburi“ terapeutice, fiecare cu propria viziune asupra realității. Abordările și metodele diferă mult în privința specificității lor, a profunzimii teoriei pe care se fundamentează și a nivelului de suport empiric pe care l-au dobândit. În plus, există efectiv sute de intervenții specifice în cursul ședințelor, pentru orice problemă adusă de pacient. Aceste intervenții sunt adesea descrise ca vindecări rapide pentru tulburări complexe, accentul punându-se mai curând pe reducerea simptomelor decât pe luarea în considerare a persoanei și a contextului în care aceste simptome apar. Existența tuturor acestor metode și tehnici, bazate pe un presupus nivel de rigoare, mi se pare rețeta perfectă pentru haos în domeniul nostru.