Spărgătorul de nuci

Scriitorul german Ernst Theoaor Amadeus Hoffmann s-a născut în 1776, cu treisprezece ani înaintea revoluţiei franceze, ale cărei idei nu vor rămâne fără ecou în sufletul adolescentului. Părinţii divorţând la doi ani după naşterea sa, de educaţia băiatului se. Ocupă un frate al mamei, Otto Wilhelm Doerffer; acesta, magistrat, îl îndreaptă pe Hoffmann către tradiţionala carieră juridică a familiei. Încă din copilărie, înzestrat cu talente artistice, viitorul scriitor ia lecţii de muzică şi pictură. Adversitatea faţă de concepţiile rigide ale unchiului îl fac să idealizeze chipul tatălui pe care abia îl cunoscuse dar despre care ştia că se remarcase prin înclinaţiile sale literare şi muzicale. După ce-şi termină studiile în drept, Hoffmann se dedică profesiei de funcţionar în justiţie, pe care, cu o întrerupere de câţiva ani, o va exercita până la moartea sa, survenită la Berlin în 1822. Hoffmann a fost compozitor, pictor, desenator şi scriitor. El a compus opere (douăsprezece ia număr, dintre care una, Undine, este preţuită şi astăzi); o simfonie, un trio, mai multe lieduri şi coruri. În cei câţiva ani când şi-a întrerupt cariera de magistrat, a fost directorul teatrului din Bamberg: aici schiţează şi chiar pictează el însuşi decorurile multora din piesele reprezentate sub direcţia lui. Dar deşi a excelat în toate artele, Hoffmann este înainte de toate scriitor şi numele lui a ajuns celebru datorită operei sale literare. Din adolescenţă, dragostea pentru literatură îl îndreaptă către o lectură variată, bogată, de bună calitate. El admiră lucrările enciclopediştilor francezi, confesiunile lui Jean Jacques Rousseau şi Candide de Voltaire. 

Aflându-se la Poznan, tânărul muzician (căci Hoffmann s-a manifestat întâi ca pictor şi compozitor şi doar mai târziu ca om de litere) ridiculizează printr-o farsă notabilităţile aristocratice ale oraşului, ceea ce îi aduce mutarea într-un îndepărtat colţ de provincie. De altfel dispreţul scriitorului pentru nobilimea feudală germană îşi va găsi deseori expresia în opera sa. Începe să publice târziu, la treizeci şi şase de ani, după ce compusese aproape toată opera lui muzicală. Primele lui nuvele fantastice Cavalerul Glück (1809) şi Don Juan (1812) sunt construite pe motive muzicale. Între anul 1814, când apare primul său volum, Fantezii în maniera lui Callot, şi anul 1822 când moare, Hoffmann scrie peste cincizeci de povestiri, unele din ele foarte întinse, un amplu roman, Elixirele Diavolului, şi naraţiunea fantastică Părerile despre viaţă ale motanului Murr