Revolta trupului

Tema principala a tuturor cartilor mele este negarea suferintelor copilariei. Fiecare dintre carti graviteaza În jurul unui anume aspect al acestui fenomen si studiaza un anumit domeniu mai mult decât pe celelalte. De exemplu, În Am Anfang war Erziehung si În Ou solist nicht merken am abordat cauzele si urmarile acestei negari. Mai târziu, am aratat consecintele În viata adultului si a societatii (cu exemple din arta si filozofie În Der gemiedene SchWssel, din politica si psihiatrie În A sfarâma zidul tacerii). Pentru ca aspectele individuale nu trebuie separate complet unele de altele, au rezultat, fireste, intersectari si repetari. Totusi, cititorul atent va recunoaste cu usurinta faptul ca acestea sunt puse de fiecare data În alta relatie si sunt privite din alt punct de vedere. Independent Însa de context este modul În care folosesc anumite notiuni. Astfel, folosesc cuvântul "inconstient" exclusiv pentru a desemna continuturi refulate, negate sau disociate (amintiri, emotii, nevoi). Inconstientul fiecarui om nu este pentru mine nimic altceva decât istoria personala, pastrata în totalitate chiar în trupul sau, dar accesibila constientului nostru numai pe bucati mici. Corespunzator cu aceasta, nu folosesc niciodata cuvântul "adevar" în sens metafizic, ci în sens subiectiv, legat permanent de viata concreta a individului. Adesea vorbesc despre adevarul "lui", respectiv "al ei", de istoria celor în cauza, care este semnalizat si dovedit prin emotiile lor (vezi capitolul "Introducere: Trupul si morala" si capitolul 11.7).Prin emotie denumesc nu întotdeauna reactia constienta,…..