Băieții străzii de Pier Paolo Pasolini este un roman puternic și realist care explorează viața tinerilor din suburbiile Romei postbelice. Publicată inițial în 1955, cartea oferă o privire necruțătoare asupra unei generații de adolescenți care trăiesc la marginea societății, încercând să supraviețuiască într-o lume dură și lipsită de oportunități.
Povestea urmărește viețile unui grup de tineri care își petrec zilele pe străzile din Roma, furând, jucând jocuri de noroc și luptând pentru a-și găsi un loc într-o societate care pare să îi ignore. Personajele sunt conturate cu o autenticitate brută, fiecare având vise, frustrări și lupte personale. Prin intermediul acestor portrete vii și complexe, Pasolini explorează teme precum sărăcia, violența, prietenia și dorința de a evada dintr-o existență lipsită de speranță.
Scris cu un stil literar poetic și o sensibilitate socială profundă, Băieții străzii reflectă fascinația lui Pasolini pentru lumea marginalizată și pentru cei excluși din societate. Autorul își arată compasiunea și înțelegerea față de acești tineri, fără a judeca sau idealiza viețile lor. În schimb, el oferă o imagine realistă și emoționantă a realităților crude ale vieții de zi cu zi în Italia postbelică.
Băieții străzii este o carte emblematică în literatura italiană, fiind o operă care nu doar documentează o perioadă istorică și o clasă socială, ci și provoacă cititorii să reflecteze asupra inegalității, alienării și forței de supraviețuire umană. Este un roman ce rămâne actual și captivant, relevând universul complicat și adesea tragic al tinerilor care își caută identitatea și locul în lume.
