S-au scurs cincizeci de ani de la apariţia primei ediţii a acestei cărţi unice, despre autori dramatici şi despre o te unice, despre autori dramatici şi despre o tendinţă în teatru generată strict ă în teatru generată strict de autori dramatici, într-un secol marcat de importante şi dominante direcţii şi şcoli regizorale. Deşi lucrarea a intrat de mult în circuitul teatral mult în circuitul teatral mondial, mitizându-se, ea rămâne şi azi validă ca sursă de informare, dar şi ca referinţă cri dar şi ca referinţă critică şi didactică deosebit d tică şi didactică deosebit de importantă. e importantă. Actuala versiune în limba română nu a fost însă realizată după prima ediţie, cea de acum aproape o jumătate de secol, ci după cea de-a treia ediţie revizuită, V ediţie revizuită, Vintage Books, apărută postum, în intage Books, apărută postum, în anul 2004. De asem anul 2004. De asemenea, am ajuns la decizia de a folosi termenul „teatrul absurdului”, şi nu „teatrul absurd” – cum a fost deja preluat el în cultura română – după multe consultaţii cu critici de teatru, ziarişti şi traducători, nu neapărat din motive de practică a exprimării sau de fluiditate a traducerii, ci strict din raţiuni de corectitudine, poate chiar de hipercorectitudine. Folosirea alternativă a titlurilor pieselor, uneori în original, alteori nal, alteori în traducere, respectă litera cărţii lui în traducere, respectă litera cărţii lui Martin Ess Martin Esslin.

La fel, în rarele cazuri lin. La fel, în rarele cazuri de absenţă a unor referinţe din no de absenţă a unor referinţe din notele de subsol, e tele de subsol, ele nu există nici în ori le nu există nici în original. Atunci când citatele utilizate de Martin Esslin nu au putut fi iden- au putut fi identificate în limba română, opera respectivă traducându-se la noi din altă limbă (spre exemplu în piesele lui Beckett, acolo limbă (spre exemplu în piesele lui Beckett, acolo unde varianta engleză nde varianta engleză şi cea franceză diferă, unica traducere românească profesionistă publicată fiind făcută după varianta franceză, iar citatul lui Esslin după cea  engleză), am retradus fragmentul după originalul engleză), am retradus fragmentul după originalul în limba engleză. Am limba engleză. Am intervenit în textul original cu note de subsol, marcându-le ca atare, acolo unde am considerat că rea acolo unde am considerat că reamintirea unui con tirea unui context sau a unei infor- text sau a unei informaţii prea puţin utilizate în exerciţiul cultural românesc este necesară cititorului.

Am respectat ortografia citatelor preluate din traducerile mai vechi în limba română, spre exemplu la identificarea citatelor din Christian Morgens Morgenstern traduse de Nina tern traduse de Nina Cassian sau a celor din Cassian sau a celor din Ionesco, traduse de Ionesco, traduse de Ion Pop sau Dan C. Mihăilescu, iar când am fost nevoită să traduc eu, din engleză, fragmente apărute în surse în limba din engleză, fragmente apărute în surse în limba franceză la care nu am anceză la care nu am avut acces din motive de conjunctură (cum ar fi citate provenind din colecţia Cahiers du Collège de Pataphysique, cotidianul L'Expr  L'Express etc.), grafia este aceea oficială astăzi, deci cu â.