În acest pasaj din Tao Te King, Lao Zi ne învață despre natura paradoxală a Tao-ului, calea sau principiul fundamental al existenței. Tao este ceva care are o existență proprie, dar este imposibil de definit sau numit cu precizie. Aceasta poate părea paradoxală pentru gândirea occidentală, care tinde să vadă lucrurile ca fiind opuse sau incompatibile.
În gândirea orientală, în special în conceptele precum yin și yang, se întâlnește des această idee a paradoxului, unde lucrurile pot fi simultan opuse și complementare. Lao Zi ne invită să ne schimbăm modul de gândire pentru a putea înțelege mai bine natura Tao-ului și pentru a experimenta transformarea în viața noastră.
Tao este ceva care nu poate fi cunoscut sau perceput în mod direct, dar, totuși, există în toate lucrurile și în toate manifestările lumii. Încercarea de a-l înțelege prin intermediul lumii exterioare a formelor și a dorințelor noastre este inadecvată. Lao Zi ne îndeamnă să renunțăm la dorință și să lăsăm lucrurile să se întâmple de la sine, ceea ce poate duce la o mai profundă înțelegere a misterului Tao.
El subliniază că dorința și absența dorinței sunt, în esență, același lucru, ca două aspecte ale aceluiași proces. Dorința inițială poate conduce la manifestarea fenomenelor sau a lucrurilor dorite, dar renunțarea la dorință și acceptarea a ceea ce este poate aduce o înțelegere mai profundă a adevăratului mister al Tao-ului.
Lao Zi ne îndeamnă să avem încredere, să permitem și să lăsăm să se întâmple, în loc să ne agățăm de dorințe și să forțăm lucrurile. El sugerează că a renunța la dorință nu înseamnă a nu mai dori, ci a permite fluxului natural al lucrurilor să se desfășoare. Acest proces paradoxal se poate regăsi în multe aspecte ale vieții noastre, de la grădinarit la relații sau alte experiențe personale.