Ecuațiile emotionale

Pe 19 august 2008, inima mea s-a oprit. La doar câteva minute după ce mi-am încheiat prezentarea de afaceri pe scenă, am leşinat. Diagnostic: moarte clinică. Amintirile mele din acea zi sunt confuze, dar imaginea care m-a însoţit ca prin vis până la camera de gardă mi-a rămas întipărită în minte pentru totdeauna: vedem cum nişte ulei parfumat, vâscos şi dulceag se prelingea pe câteva trepte din lemn întunecat. A fost modul meu de a afla ,,calea cea bună" şi, în ultimă instanţă, semnalul de alarmă. Medicii nu au putut găsi nici o explicaţie pentru infarctul pe care îl suferisem. Anterior, o serie de şocuri emoţionale, culminând cu acel infarct, se abătuseră asupra mea cu forţa unui tsunami, silindu-mă să reevaluez tot ce ştiam despre mine însumi: afacerea pe care o dezvoltasem se ducea de râpă, un membru al familiei fusese condamnat pe nedrept şi închis la San Quentin1 , relaţia cu un partener de lungă durată se încheiase dureros şi cinci dintre prietenii şi colegii mei îşi puseseră capăt zilelor. Ştiu că nu sunt singurul care s-a confruntat cu asemenea tragedii şi eşecuri, care a trecut printr-un blocaj emoţional ori a simţit că pierde controlul asupra propriei vieţi. Uneori, emoţiile noastre sunt cât se poate de limpezi: ştim exact ce simţim şi cum să reacţionăm. Alteori, avem nevoie de îndrumare. Iar infarctul pe care l-am suferit s-a dovedit a fi nu doar o urgenţă medicală, ci şi emoţională. Mă simţeam ca un înecat care se zbătea după o gură de aer şi, în loc să găsesc nişte aliaţi de nădejde în emoţiile mele, ele se năpusteau asupra mea ca nişte duşmani. Am încercat să-mi ascund îngrijorarea, pentru că noi, directorii generali, vrem să oferim lumii o imagine puternică şi stabilă şi, în plus, o mulţime de oameni se bazau pe mine. La urma urmei, compania mea se numeşte Joie de Vivre, iar tristeţea nu prea se potrivea cu acest profil. Am pornit afacerea în 1987 şi, cu timpul, am ajuns la peste trei mii de angajaţi - cel mai mare grup de hoteluri independente de tip boutique1 din statul California, în cadrul căruia am reuşit să creez un mediu de lucru „psihoigienic". Am scris de asemenea cartea Peak: How Great Companies Get Their Mojo From Maslow ( Vârful piramidei: Cum se inspiră marile companii de la Maslow), despre cum să adaptezi la locul de muncă teoria motivaţiei propusă de psihologul Abraham Maslow