Creierul înșelător

În ce fel își transpun experiențele într-o poveste cei care sunt diferiți de noi? Dacă viziunea lor despre viață nu corespunde cu a noastră, cum arată literatura scrisă de ei, cum reușește ea să ne transmită un mesaj profund și să ne emoționeze?

Pe de o parte, Creierul înșelător abordează probleme care îi fascinează pe oamenii de știință ca, de exemplu, cum se transformă materia (cerebrală) în ceva imaterial (conștiința). Pe de altă parte, cartea aduce în discuție întrebări incomode, care ne privesc pe toți. Iar una dintre cele mai importante este următoarea: în lumina noilor descoperiri din neuroștiințe, mai putem vorbi despre un creier „normal“, „sănătos“, sau acesta nu a devenit decât o altă ficțiune construită cultural?

Jason Tougaw este profesor de literatură și scriere creativă la Queens College și la CUNY Graduate Center, de unde a și obținut titlul de doctor. A absolvit UCLA, după care a profesat o perioadă la American University și la Princeton University. Multe dintre eseurile sale cu privire la literatura contemporană, conștiință, autobiografii, legătura dintre literatură și știință au fost publicate în reviste precum: OUT, DV8, Literary Hub, Electric Literature, Modern Fiction Studies, The Quivering Pen.

In timpurile moderne, disciplinele umaniste ~i cele exacte au intrat adeseori in conflict, poate chiar in razboi. Filozofii si poetii i-au considerat pe oamenii de stiinta reductionisti ' ' ' ' ' ' lipsiti de speranta, iar oamenii de ~tiinta presupun ca in disciplinele umaniste ,,merge orice", intrucat nu exista cerinta de a te baza pe realitate, fiindca ,,realitatea" este ceva relativ pentru un umanist. Cu toate ca nu pot vorbi in numele tuturor oamenilor de stiinta, parerea mea este ca ' ' ambele abordari au mai mult de ca~tigat decat de pierdut din interac;iunea fara prejudecati. Ca om de stiinta, am incercat sa tree dincolo de marea ' ' schisma dintre stiintele exacte si umaniste prin intermediul ' ' ' cartilor mele, in special Synaptic Self ~i, mai recent, Anxios. Cum ne ajuta creierul sa inpelegem fi sa tratam frica fi anxietatea1. Mergand in cealalta directie, Creierul inJelator al lui Jason Tougaw este o lucrare exemplara in tratarea stiintelor exacte si a umanioarelor ca pe niste eforturi ' ' ' ' complementare. ~i unele, ~i celelalte ne permit sa ne intelegem sinele ~i contextele fizice ~i sociale in care • V ex1stam. Capacitatea noastra de a explora cum functioneaza creierul este la fel de buna ca in;elegerea a ce incercam sa inva;am despre creier. Putem identifica cu precizie ce masuram cand analizam modul in care un stimul extern, de pilda un mar, este procesat de creier. Marul are anumite caracteristici (forma, culoare), a caror procesare poate fi inteleasa in termeni preci~i. De asemenea, putem explora modul in care caracteristici precum forma ~i culoarea se reunesc pentru a da na~tere unei reprezentari vizuale a obiectului. Aceste procese sunt acum bine intelese. Mai putine se cunosc insa despre cum are loc in creier experienta subiectiva la persoana intai. Dupa cum a remarcat filozoful David Chalmers, aceasta este o ,,problema grea" pentru ~tiinfa. Ca sa il parafrazez pe Descartesl, nu poti vedea in interiorul meu; numai eu cunosc confinutul experientelor mele constiente. Cu toate acestea, neurostiintele si filozofia isi , ' ' ' ' unesc fortele pentru a cauta raspunsuri la problema care urmeaza cautarii sufletului de catre Descartes.