Vuietul Muntelui de Yasunari Kawabata este un roman introspectiv și liric, publicat inițial în 1949-1954, și reprezintă o explorare profundă a familiei, a naturii și a trecerii timpului. Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, este cunoscut pentru stilul său delicat și poetic, iar acest roman este un exemplu remarcabil al talentului său literar.
Romanul se desfășoară în Japonia postbelică și urmărește viața unei familii prin ochii lui Shingo Ogata, un bărbat în vârstă de 62 de ani care locuiește în Kamakura, o suburbie liniștită lângă Tokyo. Shingo este preocupat de problemele și schimbările din viața sa personală și de cele ale familiei sale, pe măsură ce reflectă asupra trecerii timpului și a semnificației vieții.
Shingo, capul familiei Ogata, este martor la destrămarea lentă a familiei sale. Fiul său, Shuichi, este implicat într-o relație extraconjugală, ceea ce cauzează tensiuni și suferință în căsnicia lui. Noră-sa, Kikuko, este o femeie tânără și frumoasă care îndură cu stoicism infidelitățile soțului său. În același timp, Shingo este afectat de declinul fizic și mental al soției sale, Yasuko, și de amintirile pierdute ale surorii sale decedate. Pe măsură ce Shingo reflectă asupra acestor probleme, el găsește o anumită pace și consolare în natura înconjurătoare, în special în sunetele și peisajele muntelui din apropiere.
Stilul narativ al lui Kawabata este delicat și poetic, cu o atenție deosebită la detalii și la descrierile naturii. Proza sa este meditativă și introspectivă, capturând subtilitățile emoționale și gândurile intime ale personajelor.
Vuietul Muntelui este un roman profund și introspectiv care explorează temele universale ale familiei, trecerii timpului și relației omului cu natura. Yasunari Kawabata, cu stilul său liric și sensibil, creează o poveste captivantă și emoționantă, care rămâne în mintea cititorilor mult timp după ce au terminat lectura.