„Omul care râde” este un roman clasic scris de Victor Hugo, publicat pentru prima dată în 1869. Povestea se desfășoară în Anglia secolului al XVII-lea și urmărește destinul tragic al lui Gwynplaine, un tânăr care a fost desfigurat în copilărie de un grup de răufăcători, lăsându-i o cicatrice permanentă care îi conferă un zâmbet forțat și grotesc.
Gwynplaine este crescut de un filozof itinerant pe nume Ursus și de câinele acestuia, Homo, și își câștigă existența ca actor ambulant. Deși este o ființă sensibilă și plină de compasiune, chipul său desfigurat îl face un subiect de fascinație și respingere în același timp. În ciuda aspectului său, Gwynplaine se îndrăgostește de Dea, o tânără oarbă care îl iubește pentru bunătatea sufletului său.
Pe măsură ce povestea avansează, Gwynplaine descoperă că este de fapt fiul unui nobil de rang înalt, ceea ce îi schimbă complet viața. Cu toate acestea, el se confruntă cu corupția și cruzimea societății, care îl vede mai degrabă ca pe o curiozitate decât ca pe un om. În cele din urmă, Gwynplaine trebuie să se confrunte cu propriul destin tragic și să își găsească locul într-o lume care pare să nu aibă loc pentru el.
„Omul care râde” este o critică acerbă la adresa nedreptăților sociale și a ipocriziei aristocrației, fiind totodată și o meditație profundă asupra identității, demnității și naturii umane. Romanul combină elemente de melodramă, romantism și satiră socială, rămânând o operă complexă și emoționantă, care continuă să rezoneze cu cititorii și în zilele noastre.