"Omul în căutarea sensului vieții" de Viktor Frankl este o lucrare seminală în domeniul psihologiei și filosofiei existențiale. Publicată inițial în 1946, cartea este atât o relatare personală a experiențelor autorului în lagărele de concentrare naziste, cât și o introducere în logoterapie, metoda psihoterapeutică dezvoltată de Frankl.
Viktor Frankl, un psihiatru și neurolog austriac, își descrie în carte suferințele trăite în lagărele de concentrare Auschwitz și Dachau în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Prin prisma experiențelor sale de neimaginat, Frankl explorează cum oamenii pot găsi un sens al vieții chiar și în cele mai cumplite circumstanțe.
Prima parte: Frankl descrie viața din lagăr, evidențiind trei faze principale ale experienței deținutului: internarea inițială, viața de zi cu zi în lagăr și eliberarea. Această secțiune oferă o privire profundă și autentică asupra suferinței umane și a capacității de adaptare.
A doua parte: Introduce conceptul de logoterapie, o formă de analiză existențială care se concentrează pe găsirea unui sens în viață. Frankl susține că principala motivație a omului nu este plăcerea, așa cum afirmă Freud, sau puterea, așa cum sugerează Adler, ci descoperirea unui sens în viață.
"Omul în căutarea sensului vieții" este considerată una dintre cele mai influente cărți de psihologie și dezvoltare personală. Este tradusă în numeroase limbi și utilizată ca text de referință în diverse discipline, de la psihologie la filosofie și teologie. Cartea a ajutat milioane de cititori să își redefinească perspectivele asupra suferinței și scopului vieții.