"Sirenele de pe Titan" (în original, "The Sirens of Titan") este un roman emblematic al scriitorului american Kurt Vonnegut, publicat pentru prima dată în 1959. În limba română, a apărut la editura ART, în colecția Paladin. Cartea este o operă complexă de science-fiction, renumită pentru umorul său negru, satira tăioasă și explorarea profundă a unor teme filosofice precum liberul arbitru, sensul existenței umane și absurditatea destinului.
Romanul urmărește destinul lui Malachi Constant, cel mai bogat și mai decadent om din America secolului al XXII-lea. Viața sa lipsită de griji ia o turnură neașteptată atunci când este contactat de Winston Niles Rumfoord, un aristocrat care, împreună cu câinele său, a călătorit printr-o "infundibulă crono-sinclastică" și a devenit o undă de energie ce se materializează periodic pe Pământ, Marte și Titan. Rumfoord, care acum poate vedea trecutul și viitorul, îi dezvăluie lui Constant că destinul său este să călătorească prin sistemul solar și să joace un rol crucial într-un plan cosmic grandios.
Astfel, Malachi Constant este forțat să se înroleze în armata marțiană, unde i se șterge memoria și este transformat într-un soldat-marionetă. Armata marțiană, formată din pământeni răpiți și controlați prin antene implantate în creier, este programată să lanseze un atac sinucigaș asupra Pământului, un plan menit să unească omenirea într-o nouă religie: Biserica Dumnezeului Indiferent.
Călătoria sa absurdă îl poartă de pe Marte pe Mercur și, în final, pe Titan, cea mai mare lună a lui Saturn. Acolo, el descoperă adevăratul scop al întregii istorii umane. Pe Titan trăiește Salo, un explorator de pe planeta Tralfamadore, a cărui navă s-a defectat în urmă cu mii de ani. Mesajele pe care Salo le trimite spre planeta sa natală au modelat întreaga civilizație umană – de la construirea Marelui Zid Chinezesc la capodoperele lui Leonardo da Vinci, totul a fost, de fapt, un mod prin care tralfamadorienii îi comunicau lui Salo cum să-și repare nava. Întreaga existență umană, cu dramele, războaiele și realizările sale, se dovedește a fi fost complet lipsită de un scop propriu, servind doar ca un sistem de mesagerie interplanetară.